Mi-au inflorit trandafirii

După ce zilele trecute era curtea plină de boboci, dar nu exista urmă de trandafir înflorit, ieri dimineață, după ploaia de noaptea trecută, aproape toți trandafirii erau plini de flori, unele mai mari și mai frumoase decât altele. Am facut câteva poze ca să nu ziceți că vorbesc ca de obicei fără acoperire și am prins nu numai trandafirii, dar și merele si fructele de pădure pe care le voi manca eu și ai mei anul acesta. Va reamintesc că suprafața cultivată din curtea mea e de fix doi metri si jumătate. 😀

Va rog sa scuzați porcăria de plugin cu care am adăugat pozele în galerie, o să încerc să instalez altceva în curând, ca să se poată trece ușor de la o poză la alta.

Bună! Ce faci?

A fost cel mai frumos 1 Martie din câte au existat. Aș vrea să-i mulțumesc într-un fel Cristinei Bazavan, despre care știam că-i super-woman, dar când deja ai o impresie la superlativ despre cineva, mai departe de asta nu-ți găsești cuvinte, așa că-i spun simplu: Mulțumesc, Cristina!

Am văzut alături de alte 49 de bloggerite (aveți poze mai jos) un film românesc despre care se va vorbi mult. O comedie romantică extrem de reușită, în care actorii se poartă natural.

Dar suprizele au fost departe de a se fi terminat. Imediat dupa film în fața noastră și-au facut apariția în carne și oase, două dintre actrițele pe care tocmai le admirasem pe ecran. Dana Voicu si Ana Popescu. Frumoase și talentate, ne-au povestit cum au decurs filmarile, cât de greu (sau nu) le-a fost să-și joace rolurile perfect, cum se recunoaște o camașă de barbat însurat, cât de ușor au trecut de la relația profesor (Dana)- elev (Ana), la cea de șefă (Dana) și subaltern (Ana), și multe, multe lucruri interesante de la filmari.

Continue reading Bună! Ce faci?

Fotografie, prăjituri și cuvinte

N-am mai făcut de mult o prăjitură. Cred că de la sărbători, ceea ce pentru noi e mult. Așa că ieri, într-un moment de hei-rup total, pentru a mă face să-mi las cartea (citesc Groapa de Eugen Barbu), mi-am printat rețeta de pe blogul Laurei, pe care l-am descoperit curând și din cauza căruia voi lua ceva kg in greutate.:D

Am dat apoi o fugă la magazinul din colț pentru că nu aveam unt, ciocolată si nucă. S-a rezolvat, prajitura nu e deloc greu de făcut și a ieșit așa:

Continue reading Fotografie, prăjituri și cuvinte

De ce mi-e dor

Că tot avea Miruna o leapşă frumoasă despre dor, am primit zilele astea câteva poze de la ţară, acolo unde fetele şi-au petrecut mare parte din vacanţa de anul ăsta şi unde sunt în continuare. Dacă Iulia şi Mara (verişoara ei) au stat frumos la poză, Sonia n-a catadicsit să facă asta şi mi-a trimis doar picioarele. 😀

Nici în poza în care dansează cu tataie nu i se vede faţa. 🙁

Deci da, de asta mi-e mie dor, chiar dacă am fost acolo nu mai departe de acum două săptamani. 🙁 Şi îmi mai e dor de ceva…

Campul

Mie nu-mi plac fotografiile fara viata, dar asta este o exceptie.

Am fost tentata de multe ori sa spun in fata unui tablou “campul asta parca ar fi real”, insa de data asta ma uitam la un camp real si imi venea sa zic “parca e pictat”. Undeva in dreapta un nor negru ameninta linistea campiei. L-am ignorat. O fi bine, o fi rau…

Alex, considera ca asta este cea mai frumoasa poza pe care am facut-o pana acum.