Bună dimineața, oameni buni! Bună dimineața toamnă! Nu știu de voi, dar eu ador vremea asta. E exact cum aș vrea să fie tot timpul anului. Da, cu tot cu ploaie, doar că ea ar putea să se oprească din când în când.
Luni – ne pregătim de ședință, se retrag proiecte de pe ordinea de zi, se citesc ultimele proiecte și se discută în grup ce amendamente sunt de făcut. Eu am avut ședință și la Comisia pentru locuințe sociale, am avut de repartizat o locuință (cea pentru care, vă spuneam acum ceva timp, prima persoană de pe listele de repartizare a trimis negație, adică între timp și-a găsit locuință și nu mai e nevoie să apeleze la o locuință socială). Acum am repartizat-o celui de-al doilea pe listă, care evident și-a reînnoit toate actele de la dosar pentru a dovedi că în continuare are nevoie de locuință socială.
Și dacă tot am adus vorba despre asta, hai să reiau, că poate de data asta aude cineva, să știți că legea 114/1996 privind repartizarea locuințelor sociale prevede ca venitul pe membru de familie pentru a putea accesa o locuință socială este valoarea salariului mediu pe economie (3565 lei azi). Mediu, frate! Adică aproape toți ne încadrăm. Domnilor senatori și deputați, îndreptăm și noi eroarea asta? De exemplu, o familie cu mama, tata si doi copii, care are un venit lunar de 12.000 lei, se încadrează la locuință socială și obține același punctaj în ceea ce privește veniturile cu o altă familie, tot cu 4 membri, care are un venit total de 4000 lei să zicem. Încă o dată zic, nu e corect!
Marți – Am avut ședința de consiliu local de la 10. Aproape 7 ore mai târziu era aprobat tot. Gata, toată lumea mulțumită. S-au împărțit contracte, s-au stabilit concesiuni pe 35 de ani, s-au aprobat regulamente, se depun proiecte pe eficientizare energetică prin PNNR cu valori de nu le vedem vârful, totul bine.
Miercuri – Vă spuneam săptămânile trecute că se simte agitația din școli, că se apropia septembrie și se întorc copiii la școală. Ei bine, săptămâna asta a fost prăpăd. Ședință peste ședință peste ședință, la unele n-am putut participa pentru că au fost fix în timpul ședinței de Consiliu Local. Dar mi se pare că să fii director de școală e mai greu decât să fii manager la corporație. Nu e vorba doar de situațiile care trebuiesc rezolvate și deciziile pe care trebuie să le ia un director, decizii care uneori schimbă vieți de-adevăratelea, dar și de muntele de hârtii pe care trebuie să-l facă pentru fiecare decizie.
Joi și Vineri – nici n-am știut cum mă cheamă, am avut de lucru de dimineață până seara și probabil că și în perioada următoare va fi tot așa, ne gândim să mai angajăm vreo doi oameni că nu mai reușim să livrăm la timp comenzile care, ca de obicei, toamna sunt mai multe. Și clienții le vor mai repede, nu ca vara când spun relaxați: ”poate reușiți să le faceți pân ne întoarcem din concediu!”. Partea bună e că am lucrat mult săptămânile astea pentru intern, deși exportul se apropie și trebuie terminat și el. Vă spun, suntem pe turbo sau ceva la serviciu.
Sâmbătă – Pentru că vă spuneam că-mi place ploaia, am ieșit azi la plimbare, la pas prin sector. Am ajuns până la Pasajul Unirii care se va deschide luni doar că șoferii încercau să treacă de azi. Nu le-a ieșit, că erau încă blocaje din loc în loc, dar mi s-a părut ciudat cum o mulțime de oameni care văd un semn de obligatoriu la dreapta, continuă să meargă înainte.
Nu m-am putut abține să nu fac o poză cu intrarea în pasaj dinspre Piața Universității. De vis!
Duminică – azi în multe case din sector (și nu numai, dar eu mă gândesc la ai noștri prima dată) se fac ultimele pregătiri pentru școală. Se calcă rochițe, se scot jachetele din șifoniere și se pregătesc ghiozdane. Pentru cei care faca asta pentru prima dată e o emoție în plus și le doresc să se bucure de ea, s-o prețuiască și să o poarte cu ei în toți anii ce urmează
Mâine dimineață voi fi și eu în curtea școlii. Aș vrea să le pot da copiilor încredere în educație. Aș vrea să-i fac să iubească învățătura. Să fie curioși, să caute răspunsuri, să citească, să vorbească cu ceilalți și să lege prietenii. Peste ani, toate astea nu vor avea egal. Succes, copii!
Mai avem de parcurs 111 săptămâni. Să fim bine!