E duminică dimineața și mă așteaptă o zi lungă de studiat și adnotat Strategia de dezvoltare durabila a sectorului pentru următorii ani. Nu mă plâng de ziua asta care se arată însorită și în care mi-ar fi plăcut să mă plimb pe afară. Nu.
Mă uit în urmă, în agendă, la săptămâna care se încheie azi și văd paginile pline de notițe. Aș putea să încep cu luni când am fost la un curs și apoi am avut o ședință a Consiliului de administrație de la școala 195. Apropo de asta, știați că e criză de profesori de chimie? Cel puțin în București și împrejurimi, profesorii buni de chimie sunt de negăsit.
Aș putea să vă mai spun că am fost două zile întregi la Oslo (online, desigur) într-o sesiune de workshop-uri din cadrul URBACT. A fost vorba despre cum ajungem să avem orașe sustenabile și cum putem avea o economie circulară pornind de la fiecare dintre noi, dar și susținuți de autorități. Am încheiat zilele astea doua nu tocmai optimist pe plan personal, am realizat o dată în plus cât de departe suntem (nu tehnologic, nici măcar în ceea ce privește resursele, ci ca mentalități). De exemplu, noi încercam să facem oamenii să renunțe mai mult la mașinile personale și să folosească transportul în comun. Ei sunt la faza în care îi vor coborâți din mijloacele de transport în comun și îi încurajează să meargă pe jos sau cu bicicleta. So… Dar ne vom schimba și noi cu toate că dacă mă întrebați când vom putea să avem noi în Sectorul 3 magazine fără camere de luat de vederi, fără cheie și în care produsele pot fi luate gratis de către cei care au nevoie de ele, n-am să știu acum pe loc să vă dau un răspuns.