Jumatate de luna mai tarziu

Jumătate de lună mai târziu față de articolul precedent lumea s-a schimbat mult. Și nu neapărat în bine.

Ce ar mai trebui să se întâmple pentru a înțelege că avem o singură viață? Cine ar trebui să ne învețe să trăim? Un vers celebru de la Țapinarii spune: da’ mă gândesc că până mor tre’ să trăiesc. Bine, bine, dar cum? Ce facem cu fricile, cu amenințările, cu hoții, cu morții? Cui lăsăm toate astea? Cine le vrea?

Cum pot eu merge mai departe, cum mă pot eu gândi la revelion sau la vacanță când toată lumea mea așa cum o știam se destramă? Mergem înainte ca niște roboței, sperând că nouă nu ni se va întâmpla nimic rău. Dar până când?!