Aparente

Îmi place să cred că știu să citesc oamenii de la prima întâlnire. De foarte puține ori prima impresie mi-a fost demontată de întâlnirile ulterioare, așa că experiența mi-a întărit convingerea că mă pricep cât de cât la oameni. Numai că…

Săptămâna trecută eram într-un supermarket la raionul fructe (ok, aici urmează ca voi să-mi spuneți că mai ales la vremea asta fructele se cumpără de la piață, aveți dreptate, mea culpa) și-mi îndesam în pungă multe pere. Lângă mine, la mere, un bărbat în vârstă de circa 55 de ani alegea niște mere sănătoase. Omul arăta extrem de muncit, adus de spate, nebarbierit, trist ca și cum ar căra mari poveri pe umeri, cu multe responsabilități și părea oarecum sictirit de viață. În spatele său, un tânăr de vreo 16 ani, îi povestea entuziasmat bărbatului cum a fost la școală în ziua respectivă. Aici am uitat pentru câteva clipe de cumpărăturile mele și-am fost atentă la ei.

Măi tată, am dat azi test la franceză și nu toți au făcut liniște în timpul lucrării. Auzi și tu, C. și V. nu se uitau deloc în foaia lor și încercau cu orice preț să copieze. Le-a atras și doamna atenția și tot n-au încetat.

Băiatul povestea și încerca să se țină după tatăl său care se mutase la mere la ardei, cu o mină din ce în ce mai preocupată de cât îl vor costa cumpărăturile și unde a lăsat căruțul.

Au reușit chiar s-o păcălească pe doamna, și-a continuat băiatul povestea, au schimbat subiectele între ei și fiecare a făcut ce a știu mai bine.

Mă gândeam că tatăl băiatului, preocupat cu ale lui, nu l-a ascultat deloc pe tânăr. Ajunsese acum la morcovi și eu deși nu-mi trebuiau, am cumparat dovlecei, care erau, evident, lângă morcovi. Mă simțeam ca babele care se uită pe vizor chiar și când nimeni nu le bate la ușă, dar simțeam că nimeni nu-l ascultă pe băiat, iar el povestea cu așa un patos…

Aproape că-mi părea rău pentru adolescentul care voia să-i împărtășească tatălui său povești din clasa lui, sunt tot mai rari tinerii care mai simt nevoia să facă asta, cu atât mai puțin băieții. Numai că, exact când mă așteptam mai puțin, tatăl băiatului s-a întors către acesta și i-a spus:

Hai să mergem să luăm și lapte! Îți spun eu sigur că doamna de franceză știe exact ce subiecte a dat fiecăruia dintre voi, așa că sigur își va da seama că V. și C. au schimbat subiectele. Până la urmă tot ei vor pierde.

Mi s-a luminat fața și omul acela a crescut brusc până la acoperișul supermarketului în ochii mei. Așa drag mi-a fost de el…

(Visited 45 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.