Am fost ieri după amiză cu fetele prin magazine în căutare de rochițe pentru banchet. Tati a refuzat politicos și cavalerește distracția alături de noi.
Doamne, când au crescut așa? Fetele mele termină clasa a VIII-a anul acesta și nici nu știți cu câtă emoție așteaptă ele petrecerea asta de sfârșit de an. Ce emoții pentru testele naționale, ce emoții pentru probele de aptitudini pe care le-au dat ca să poată continua liceul la Waldorf, nimic nu se compară cu banchetul. Nici măcar excursia la Tulcea pe care au făcut-o sâmbătă cu clasa nu le-a adus atîta bătaie de cap ca banchetul. Acesta din urmă trebuie să fie perfect. Și mai perfectă decât banchetul trebuie să fie rochia fiecărei fete.
E o nebunie acum pe ele: Tu de care-ți iei? Tu de la cine-ți iei? Tu cum vrei să fie? A ta e luată deja? Eu n-am pantofi. Dar ce culoare e potrivită? Nu, să nu fie cu umerii goi. Nici prea lungă. Ți-ai luat? Nu mai e timp! Trebuie să fie unică!