Mici martea n-a inceput rau

Trecem peste partea de prea-dimineață care s-a desfășurat aproape ca ieri și ajungem la făcutul cafelei. Permiteți-mi doar să menționez o mică schimbare, azi nu doar m-am îmbrăcat, azi m-am gătit, cu dres galben (ați auzit și voi ca-i cald, nu-i așa) la ghete negre, cu rochiță de la Tina R și vestă de blană. De machiaj nu mai zic, am hotărât să profit de cosmetice cât încă le mai am. So, v-ați făcut o imagine, eram gătită prună când am ajuns la partea cu cafeaua…

Cum de două zile n-am lapte ( nu mă trimiteți la colt să cumpăr, că nu mă duc) m-am hotărât să mai apăs o dată pe butonul expresorului și să-mi dublez cafeaua, să nu merg în birou cu cana doar pe jumătate plină (cică aduce ghinion 😀 ). Numai că fix atunci când am vrut să fac asta, mi-a apărut pe ecranul mașinii de cafea picătura de apă care mă anunță că trebuie să umplu recipientul. L-am scos tacticoasă și m-am dus cu el la chiuvetă, deși Sorin îmi repetă obsesiv că trebuie umplut cu apă plată. Pai da, dar bidonul cu apă e departe de mine, mai bine bag de la chiuvetă. Și dau drumul la apă uitându-mă pe geam, să văd dacă mai e acolo pisica vecinilor care vine uneori și mă urmărește cum îmi fac cafeaua. Era.

Voi știți ce greu trece apa prin vesta de blană și prin rochița de la Tina R? Greu de tot. Porcăria aia de baterie de la bucătărie arată ca un baterie bucatariefurtun de duș și poate fi fixat în ce direcție vrei tu ca să fie mai ușor la spălat vase, umplut chestii, udat persoane. Azi, spre nenorocul meu, era îndreptată fix spre pieptul meu, iar cât timp eu am căutat cu ochii pe geam pisica, i-am zâmbit, mi-a arătat lăbuța, apa și-a făcut loc până în ghetele mele. Bine, puteți spune că sunt nesimțită, dar eu am simțit doar o răcoare, care face foarte bine dimineața, de unde să înțeleg eu că de fapt mă murasem toată, ca să nu mai zic de bucătărie, că era lac. Și nici măcar nu am umplut nenorocitul de recipient al expresorului.

Continue reading Mici martea n-a inceput rau