Am fost ieri la Samsung IMAX în AFI Cotroceni și-am văzut documentarul Stația Spatială 3D, filmat în mare parte chiar, ați ghicit, pe Stația Spațială Internațională.
Ideea mea despre Stația asta era că acolo e un fel de Titanic, mă rog cumva acoperit, și că e viață tată să trăiești ca într-un SF. Îmi imaginam că sunt SPA-uri, parcuri și jocuri mecanice la tot pasul, că fiecare are o cameră luxoasă de hotel plină cu tot felul de gadget-uri, iar de când am auzit că se pot duce acolo și turiști, evident super-bogati, îmi închipuiam că-s și magazine pe Stație. 😀 Ce mai, era în mintea mea ca un mic și cochet orășel. Făra poluare, desigur. Cu aer luat de pe Pamant, dar maxim de filtrat. Ok, știam cum arată pe dianafară, dar credeam că-i doar o carcasă care ascunde o lume minunată.
Ei bine, din toate astea un singur lucru e adevărat. Oamenii ăia, căci sunt oameni să știți, chiar trăiesc ca-ntr-un SF, doar că pentru ei SF-ul e realitate. O realitate deloc ușoară, pentru care se pregătesc ani buni pe Pământ și vorba unuia dintre ei atunci când i-a raspuns unui pusti care l-a întebat prin radio ce a făcut ca să ajunga astronaut: “Am studiat foarte, foarte mult și conștiincios la școală și am înțeles că niciodată nu ne vom opri din învățat.” Citatul nu-i perfect, e așa cum l-am înțeles eu la primele ore ale dimineții și cum aș vrea să-l înțeleagă și fetele mele, pe care intenționez să le duc la filmul ăsta. De mai multe ori. Noi ca noi, dar orice copil trebuie să vadă asta cât e mic și mai are încă șansa să urmeze sfatul astronautului pe care tocmai vi l-am spus. Nu se știe unde-i următorul Gagarin.