Month: July 2009

Leapsa pe melodii

leapsaAm luat o leapsa de la Ada si e musai sa o rezolv. Trebuie sa raspund unor intrebari prin intermediul unor melodii. Nuuuu, nu cu melodia care crezi tu ca s-ar potri. Nu merge asa. Am incarcat toata muzica din calculator in winamp si am ascultat aleatoriu cate una pentru fiecare intrebare. Bine am mai trisat eu de cateva ori, insa in mare a fost la intamplare. Sa vedem ce a iesit:

1.Who I am? I wish I was a PunkRocker – Sandi Thom… aici am trisat, am ales eu melodia de inceput 😀

2.What was this day like? Uselles – Depeche Mode… offff, eu n-as fi zis chiar asa..

Continue reading Leapsa pe melodii

Hai sa vedem daca putem

Arhi impreuna cu Ursus a facut un concurs. Premiul este un weekend la mare. Pentru ca sunt pe locul doi, desi diferenta e mare, va rog sa ma ajutati sa recuperam. Votul e simplu, dai doar click in casuta cu voteaza din dreptul pozelor mele.  Cine nu ma recunoaste in poze sa nu ma intrebe care sunt. 😀 As vrea foarte mult sa castig, e singura sansa sa merg la mare vara asta.

Ia sa vedem recuperam diferenta? Voteaza! Promit sa aduc scoici pentru toata lumea!

LE:

Continue reading Hai sa vedem daca putem

Interviu cu Dana Nalbaru

Cum va spuneam la un moment dat, acum doua saptamani am cunoscut o familie de oameni minunati, care stiu sa se bucure de prezent si sa priveasca cu mult curaj viitorul. Este vorba de Dana Nalbaru si Dragos Bucur. De Sofia fetita lor nici nu mai spun, ca-i o bomboana de copil care-si incanta parintii cu tot felul de giumbuslucuri.

Mi-e greu sa vi-i descriu in cateva cuvinte. Mie mi-au placut mult. Va invit sa cititi interviul e care i l-am luat Danei, in timp ce am baut un suc intr-o seara ploioasa de sambata. Nu dati cu pietre ca a fost prima data cand am facut asta si mai am multe de invatat. 🙂

Vanzatorii de succes nu mint

Acum vreo zece ani intram in bransa asta, a vanzatorilor cu facultate. Cred ca diferenta intre noi si restul vanzatorilor este ca in loc de tejghea noi avem cate un birou. In rest totul e  aproape la fel. Tot asa de politicos trebuie sa fii in ambele situatii, la fel de bine trebuie sa-ti cunosti marfa si sa-ti apreciezi  clienti. Desigur astea intr-o lume perfecta.
Pe vremea cand eu m-am angajat prima data la departamentul de vanzari al unei firme,  astia vroiau sa vand orice si sa raspund clientilor la orice intrebare cu: “Avem, sigur ca da.”  Aveam la depozit.  Eu eram chiar fericita ca aveam de toate, pana am inteles ca citeste mai departe

Eu vreau la azil

asa-vad-eu-viata-la-azilIntotdeauna am sperat sa-mi petrec  ultimii ani din viata intr-un azil. Bine, lumea zice ca-s nebuna ca ultimii ani trebuie sa-i petreci langa copii,  nepoti, asa-i normal sa-ti doresti. Eu nu si nu, vreau la azil si cu asta basta.

Cineva spunea ca esti baba incepand cu 55 de ani. Sincer nu m-as duce chiar de la 55 de ani la azil, da’ daca Dumnezeu ma tine pana pe la 70, la azil cu mine tata. Asta ar aduce tuturor numai beneficii si mie o viata misto.  Odata plecata babeta la azil, in urma va lasa  o lume  extrem de multumita. 🙂

Se va elibera o camera sau chiar un intreg apartament, daca pana atunci strang bani destui sa-mi iau unul . Nepotul preferat va putea sa se mute acolo in locul meu, cu prietena lui care evident il va iubi inzecit cu aceasta ocazie. Citeste mai departe

O seara obisnuita

Pentru ca mi s-a stricat calculatorul acasa, nu mai pot sa va arat desene. Ele insa sunt. 😀

Pana se repara si voi putea scrie ceva acasa,  sa va povestesc  despre  o seara obisnuita in familie dupa o zi petrecuta la un job decent. Nu va asteptati la cine stie ce ca am zis obisnuita.

Daca-i un job decent, pentru care ti-ai tocit coatele pe bancile scolilor, te solicita doar pe parcursul zilei si iti mai ramane timp sa treci in viteza in drumul spre casa pe la minimarket, sa iei cate ceva  proaspat pentru cina cu familia. Aceasta din urma  formata in cazul nostru din mama, tata si doua fetite de 10 ani.
Odata ajunsa  acasa  in fata  ta se dezvaluie raiul pe care cu truda ti l-ai amenajat, transformat peste zi fara prea mult efort  in iad, de copiii pe care ai vrut sa-i educi perfect  din punctul tau de vedere si ei au iesit perfecti din punctul lor de vedere. Citeste mai departe

Cu burta la vedere

Nu contest ca pe strazi vezi si lume frumoasa. Insa asta se uita repede, cand esti  lovit zilnic in retina de burti. Nu, nu burti ale femeilor insarcinate, pe care sincer le apreciez si le privesc cu bucurie. Stiti voi la ce ma refer cand spun burti.

Era o vreme cand se purtau tricourile cu vedere la buric. Aveam si eu, deh eram mai tanara. Si eram si slaba moarta. Deci se purtau acum 10 ani. ZECE.

Erau si atunci fete care insistau sa poarte asa ceva, desi le iesea colacul de salvare de sub tricou. Majoritatea nu pareau sa fie deranjate de asta. Ele nu, insa cei care le vedeau si nu le impartaseau gustul pentru moda dusa la extrem, da.  Daca atunci aveau, sa zicem o scuza, tineau mortis sa fie in pas cu moda sau se gaseau greu alt fel de tricouri, azi nu mai exista asa ceva.

Continue reading Cu burta la vedere

Plecat-au trei

asa am eu in cap MongoliaFetele erau toate trei frumoase. Diferite desigur, dar frumoase.

Se cunoscusera inca din vremea cand frecventau acelasi club, fiecare cu un grup diferit de prieteni. S-au imprietenit treptat, mai intai Gabi si Melisa, apoi incet incet au cooptat-o si pe Rita.

Nu aveau de gand sa faca lucruri pentru care sa se rusineze. Nu, nici vorba. Poate din contra, s-ar fi putut mandri peste ani cu asta. Insa cel putin pentru moment, nimeni nu trebuia sa afle. Totul se desfasura in cel mai mare secret. Niciuna dintre ele nu stia totul, insa erau convinse fiecare, ca ea este elementul esential al intregului aranjament. Intr-un fel chiar asa era.

Continue reading Plecat-au trei