toane

Săptămâna 5

februarie 10, 2012

Ziua 36, 65,1 kg

După ce săptămâna trecută mă bucuram că am trecut sub 65 kg (aveam atunci 64,9), inevitabilul s-a produs săptămâna asta și azi dimineață mai aveam un pic și spărgeam cântarul (e unul din cele de sticlă). M-am cântărit de trei ori, ba mi-am dat și ceasul jos de la mână, poate-poate. N-a fost să fie, trebuie să recunosc, săptămâna asta m-am îngrășat.

Bineînțeles că îmi merit soarta cu prisosință, mai ales că aseară și marți n-am mai făcut cele 15 minute de bicicletă seara, iar în afară de asta am avut și vreo două seri cu mâncat mai mult decât se cuvenea. Și-am băut și vin fiert.

Numai că îngrășarea asta mă face să mă ambiționez și mai mult. Stai așa că nu mă face el pe mine, cântarul zic. Îi vin eu de hac, mai ales că de azi am un program de băut ceaiuri ceva de speriat. Dacă până acum le-am cam ocolit, de acum înainte beau cel puțin trei căni de ceai zilnic, din care una musai e ceai verde. Și mălas și de carnea de porc, care porc tocmai s-a terminat și sper ca mama să treacă la gătitul din pui.

Știu că vă veți supăra pe mine că nu m-am ținut prea bine de treabă, dar sunt vă promit că recuperez săptămâna viitoare. Sper!

Săptămâna 4

februarie 3, 2012

Ziua 29, 64,9 Kg

Au fost cele mai greu de dat jos 700g din viața mea de până acum. Adică m-am luptat cu ele două săptămâni și parcă nu se dădeau duse. Dar vă spun eu, până aici a fost mai greu și va mai fi odată la trecerea către 59… ohoho ce de lucru mai am până atunci.

Pentru că a trecut aproape o lună, la ziua 30 pun și-o poză, deși mi-e teamă că cele 2,7kg scăzute într-o lună nu se vor prea vedea, zic să fac un bilant al obiceiurilor fără de care nu voi mai putea trăi:

-micul dejun e sfânt. Luat întotdeauna până în ora 8, consta în cafea și două felii de pâine crocantă cu suncă de Praga, sau orice altceva care să-mi țină de cald și foame.

- gustarea de la 10,30 încr s-o fac sfântă, nu-mi reușește mereu dar sper să sar cât mai rar este ea.

- la masa de prânz mănânc orice gătește mama în ziua respectivă și nu mă ating de pâine, la fel și seara, deși în vreo câteva rânduri seara pe lânga masa am mai mâncat și dulciuri, odată prăjiturele, altădată clătite…dar apoi dădeam mai cu spor la bicicletă.

- la ora 19 punct mă spăl pe dinți pentru a pune astfel o piedică în calea tentaților, întrucât nu m-aș mai spăla odată nici moartă, așa că mai bine nu mai mănânc nimic și am rezolvat problema poftelor după ora 19.

-cele 15 minute de bicicleta dimineața și alte 15 seara sunt un must. N-am sarit peste ele decât in două zile în toată perioada asta, și atunci pentru că m-am simțit foarte rău în zilele respective. Nu m-am fofilat, nu vă luați de mine.

Cam astea sunt regulile de până acum, încerc să beau multă apă și să-mi fac și tot felul de ceaiuri de-a lungul zilei, tot pentru a nu uita de lichide.

În viitorul apropiat ar mai trebui să renunț la zahărul din cafea (o beau aproape ceai), să măresc un pic ritmul la bicicletă, și să respect cu mai mare strictețe programul de apa (aia 2 l fir-ar să fie). Sper că sunt pe drumul bun.

Later edit

Pentru a nu ne pierde în prea multe posturi, m-am hotărât să postez aici poza 1 alături de poza 2 (făcută azi dimineață), cu precizarea că mie mi se pare că-s mai grasă acum. Dar cântarul nu minte și sincer, mă așteptam ca la o lună să nu se vadă nicio diferență în poze.

Săptămâna 3

ianuarie 27, 2012

Pentru cei care nu știu despre ce e vorba, dar vor să mă tragă de urechi vedeți aici începutul, săptămâna unu și săptămâna doi.

Ziua 22, 65,6

Azi sunt foarte tristă (de rezultate, nu de altceva). După cum vedeți n-am scăzut niciun gram săptămâna asta, așa că acum ați înțeles și motivul tristeții. Am stat și m-am gândit la cauze și uite ce-am descoperit:

1. nu am respectat în fiecare zi gustările. Uneori am sarit peste ele și-am mancat mult la prânz. Voi încerca să nu se mai întâmple asta.
2. în două seri am mâncat prăjiturele. Aici ar fi bun un emoticon care se linge pe buze urmat de unul care-si smulge părul din cap.
3. n-am mărit deloc timpul petrecut pe bicicletă, deși am făcut constant 8 km în 15 minute, atat dimineata cat si seara. Va trebui să ajung măcar la 10 km și voi începe asta chiar de azi.
4. nu beau suficientă apă, va trebui să schimb imediat și chestia asta. Pur și simplu trece timpul fără să-mi fie sete și uit să beau apă. Mda, cam multe uit în ultimul timp.

Probabil că mai sunt și altele, dar măcar să reușesc eu să respect ce n-am fost în stare până acum. În plus am trecut la pâinea integrală crocantă, nu mai multă de trei feliuțe pe zi. Voi înmulți și ceaiurile de peste zi, poate așa voi mai suplimenta din apa nebăută. În rest mai ziceți și voi, am neapărat nevoie de rezultate (măcar câteva grame) până săptămâna viitoare. Unde mai pui ca la o lună urmează poza și mă tem că nu s-a schimbat mai nimic.

Săptămâna 2

ianuarie 20, 2012

Ziua 15, 65.6 kg

Urmând principiul cu țara piere și baba se piaptănă, continuăm azi seria articolelor despre dispariția celor 10kg de pe corpul meu (dă Doamne să fie din zona șoldurilor toate) și observăm, nu fără a ne mira, cum cântarul buclucaș nu știe altceva decât 1kg/săptămână ceea ce mie îmi convine de minune, deocamdată.

Partea proastă este însă că ieri, adică joi, a fost una dintre zilele mele negre, o zi începută din noapte cu dureri mari de de tot de cap și o moleșeală vecină cu leșinul în restul corpului, cu senzații de vomă și crampe în stomac, care au durat cu toatele, nici mai mult nici mai puțin decât vreo 12 ore. Evident că în timpul ăsta am uitat cu totul de exerciții, mese și de gustări, abia ieri după amiază am reușit să mînanc ceva care să-mi și rămână în stomac și am continuat așa cu mici înghițituri până spre miezul nopții, așa că ieri a fost o zi pierdută.

Nu vă grăbiți să trageți concluzii, nu mi-a fost rău de la felul în care mă alimentez (din contră ar fi trebuit să-mi fie bine, acum mănânc de 5 ori/zi și nu mai mănânc aproape deloc grăsimi). Știu sigur asta pentru că nu am fost singura din casă cu simptomele descrise mai sus, soțul meu mi-a fost coleg de suferință, la fel de lovit ca mine, iar fetele au avut și ele de simptomele, dar într-o măsură infinit mai mică, cu ceva dureri de burtă și de cap. Ne gândim că ne-am simțit așa de la niște mere sau de la niște alune (pe care Sorin era hotărât ieri să le ducă la analize), astea fiind singurele alimente mâncate de toți 4. În rest cei mai bătrâni din familie n-au avut nimic, deci mâncarea gătită sau emisiile de gaze (ne-am gândit inițial că or fi de vină gazele de la centrală) au ieșit pânăla urmă din discuție.

Oricum, una peste alta acum suntem bine, ne putem relua deci activitățile zilnice și eu urmează să mă urc acum pe bicicletă și să fac cei 8 km (n-am ajuns încă la 10, dar o iau treptat) pentru dimineață începând chiar din clipa asta.

Să ne auzim și săptămâna viitoare sper fără alte incidente! Voi cum sunteți?