Parfumul apei in cadere

N-am văzut prea multe cascade în viața mea. Nici măcar puține n-am avut ocazia să admir. Am văzut numai una și aia era atât de mică că nici măcar nu știu dacă o pot numi cascadă. Cu toate astea, îmi pot imagina România mea ca fiind căderea asta de ape. Gîndiți-vă puțin! Ambele atât de frumoase, ambele atât de pline de mister, ambele admirate și mai ales ambele iubite de oamenii aflați în jurul sau chiar în inima lor. Să sperăm însă că oricât de asemănătoare ar fi merg totuși în direcții diferite. 🙂

Nu știu alții cum sunt, dar eu de ziua țării mele nu pot scrie despre alceva decât în comparație cu ea. Cu România. Aș vrea să vorbesc mai mult despre cascade, dar mă trage țara de mânecă și-mi șoptește că deși poate sunt supărată pe ea un an întreg, azi ar fi cazul s-o laud. Să-i spun că nu e ea de vină pentru toate pe care le trăim, că ea, sărmana, ne ține sănătoși, ne dă speranțe, ne susține să creștem pe picioarele noastre și ne spune: voi, oamenii de aici, voi sunteți România.

Revenind la cascade, mi se pare extrem de idilică imaginea lor pe care o admir de fiecare dată când o văd în tablouri sau fotografii.  M-am imaginat de multe ori în apropierea unei cascade, să-i aud sunetul pe viu, să-i văd căderea și dacă se poate să mă băcesc în apele căzute. Cred că aș putea trăi multă parte din viața în apropierea unei cascade și credeți-mă să spui asta despre un loc în care n-ai fost niciodată, e mare lucru. Cu toate astea aș avea o condiție. Ca locul ăsta de poveste să fie în țara mea. cascada Oselu cascada Rachitele Romania

Sursa

Dacă ar fi să mă gândesc la un miros legat de apa asta multă și curată ce se avântă în hău pentru a se strânge apoi picur lîngă picur la baza stâncilor, acesta sigur ar avea miros de acasă. Miros de cald amestecat cu brad și iasomie. Miros de zori de zi, de flori de câmp și bucium. Așa-mi miroase mie a cascadă, exact așa cum îmi miroase a țara mea. Parfumul de azi se cheamă România.

parfum de romaniaIar eu îmi pun pe whislist-ul de anul viitor să reusesc să văd pe viu o cascadă. Mare.

Postarea este scrisă pentru Clubul condeielor parfumate, pe o temă aleasă de Adriana și găzduită ca de fiecare dată de Mirela.

Am mai scris pe acestă temă Vienela, Minnie, ch3815h, Gabi și Lolita.

(Visited 55 times, 1 visits today)
Mirela

Așa este, Nina, nici eu n-aș putea trăi departe de țara mea! Îmi place Italia, Franța, etc, dar mereu mi-e dor de Clujul meu, de câte ori sunt plecată în vacanță!
Frumos parfum ai ales, te îmbrățișez cu drag! 🙂

Tina

Sub cascada nu m-as baga, pentru ca se stie, apa e foarte rece, dar sa admir frumusetea si sa-mi umplu plamanii cu aer curat cu aroma de cascada, da, in fiecare zi as facea-o.

Vienela

Nici eu nu am avut ocazia de a vedea multe cascade, insa mi-a ramas intiparit in minte mirosul proaspat din jurul lor, zgomotul puternic si senzatia de fericire care te cuprinde cand ajungi sa le admiri.
Imi doresc mult sa am ocazia de a vedea cascada Bigar, poate cea mai frumoasa de la noi. Si te-as imbratisa astazi pentru parfumul ales! :*

Adriana

Un semn şi Brasovul iti sta la picioare. Ne adunăm cateva fete, de exemplu Vienela, şi vă duc eu spre cel mai la indemână loc, dar şi pe care nu-l veţi uita prea repede, cu sigurantă. Sunt in asentimentul tau şi parfumul cu nume Romania mi-e chiar cunoscut. Am propriile mele esente pentru el. Frumostare ai scris, şi nu e un cliseu. Mă simt ….mândră prin vorbele tale…

Lolita

Sublim parfumul descris de tine! Parfum de ţară dragă! Iar cascadele sunt acolo, te aşteaptă să le pătrunzi misterul, să le inspiri aerul rarefiat, să le admiri frumuseţea virgină! Frumoase gândurile tale! 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.