Că anul ăsta se împlinesc 20 de ani de la revoluţie, se ştie. Pentru mine a fost revoluţie, eu atunci am fost pe străzi, am strigat, am fugit, am pierdut prieteni, l-am urmărit pe Ceauşescu, am făcut poliţia să se dea cu noi, deci cum spuneam, pentru mine a fost revoluţie. Anii au trecut repede (prea repede) și iată-ne ajunși peste douăzeci de ani. Nu unul, nu doi, nu cinci , nu zece, ci douăzeci.
Amintiri despre epoca de aur s-au tot scris, ba s-au făcut şi multe filme, mai bune sau mai rele, pe subiect, deci tema e oarecum fumată. Ce ne-a rămas?
Zilele astea, stăteam şi mă uitam în jurul meu, să văd ceva de acum 20 de ani? Mă refer la ceva fizic. Palpabil.
M-am uitat prin şifonier, nimic. M-am uitat la șifonier, langa șifonier, televizor, pat, birou, cărti. Nimic. Bijuterii, încălţăminte, blănuri, nimic. Parchet, gresie, nici atât, ţinand cont că am facut casa mult mai târziu.
Am luat-o prin camere la rând. Perdele, draperii, farfurii, aragaz, cutii si cuiere, nimic. Am ajuns la concluzia că n-am şanse să gasesc în casă nimic, aşa că am pornit spre pod, aici cu sigurantă se va găsi ceva. Şi nici n-a fost greu. L-am găsit imediat în una din cutii:
Era neschimbat, exact ca acum mai bine de douazeci de ani. E adevarat ca acesta este al socrilor mei dar oricum la mine in casa este. Pe de alta parte, cum în weekend am fost la ţară la părinţi şi mi-am revăzut diplomele, cărţile din Bibioteca Şcolarului, şi tacâmurile de argint 
, mi-am dat seama că mai sunt case în care găseşti uşor ceva ce are mai mult de 20 de ani.
Voi aveţi ceva, un lucru în jurul vostru de acum 20 de ani? Fizic vorbind, şi nu mă refer la oameni sau la blocuri.
Asta era mişto să v-o dau leapşă…
Picolea, pe la oras, n-am. Da la tara am si de-acum 100 de ani. Le tinem in casa veche, e un minimuzeu acolo: macaturi, presuri, costume populare, razboi de tesut, mobila, macrameuri, bibelouri, romane, saxofonu lu bunicu din vremea in care iera lautar. In pod, “almanahe” de pe timpu lu Ceasca, “Cutezatori” de-ai mei, manualele scolare alu bunicu’, tata, matusa si ale mele, o valiza mare cu corespondenta lu bunicu, matusa si tata ce incepe cu scrisorile lu’ bunicu catre bunica din timpu’ cand iera in armata (asta e nepretuita).
Apoi mai avem tot felul de fierotenii cum ar fi printre care si fieru’ asta de calcat.
http://i83.servimg.com/u/f83/14/23/30/40/ius10.jpg
@Morom3t3- tu maica sa ai mare grija de zestrea asta, ca maine poimaine ne trezim ca nu mai avem de niciunele.