Astept sarbatorile sa ma salveze

Am muncit anul acesta mai mult decât orice om normal la cap, care mai vrea să și trăiască, nu numai să se spetească. Practic, în afară de cele trei săptămâni de vacanță din vară, în fiecare zi lucrătoare (la noi si sâmbeletele se cheamă că-s lucrătoare) a acestui an am muncit minim 10 ore. Maxim ar fi 24 ore, dar astea n-au fost decât vreo 10 zile, așa că nu se pun.  Dacă mai adaug la socoteală și că nu-s fumătoare și nici măcar de pauzele de țigară nu m-am bucurat, mă ia durerea de cap.

Abia aștept vacanța de iarnă! Sper doar să avem una! Deocamdată am în plan  să închid ușa atelierului în 21 decembrie și s-o mai deschid în 7 ianuarie. Este, desigur, un vis frumos, dar sper din tot sufletul să fie și realizabil. Mai sunt până atunci 19 zile, dintre care 2 libere. Hai că mult a fost, puțin a rămas.

În timpul ăsta vreau ca în fiecare seară să văd filme despre sărbători. Să intru într-un fel în atmosferă.

Continue reading Astept sarbatorile sa ma salveze

1/3 dintr-un an stăm acasă

Adica 104 zile dintr-un an ne odihnim (weekendurile,  zic). Dacă adăugăm şi concediile, se face fix o treime.  Vorbesc de norocoşii care nu merg la job sâmbăta şi duminica.

Când văd cifrele prezentate aşa, mi se pare că muncim prea puţin. Sau altfel spus, ne odihnim destul. Atunci, de ce naiba ne plângem că iar e luni, iar trebuie să suportăm o săptămână de lucru, suntem obositi, etc.? Cred că facem asta deoarece nu ne mai place împărţeala asta cu 5 zile la muncă, două libere şi concediu când nu pleacă alt coleg. 😀

Ar putea astea, să le zicem 125 de zile, să fie împărţite în alt fel, astfel  încât noi să fim mulţumiţi? Ia să vedem!

Continue reading 1/3 dintr-un an stăm acasă