Pete Sampras – In mintea unui campion

in-mintea-unui-campion-invataturile-unei-vieti-petrecute-in-tenis_1_fullsizeÎntr-o după-amiază din 1990  eram în sufrageria apartamentului nostru din Târgoviște și mă uitam la Eurosport. Se transmitea finala US Open-ului și jucau doi sportivi despre care eu nu știam nimic. Am ales la întâmplare să țin cu unul dintre ei și m-am uitat la meci. A câștigat al meu. Numele lui era Pete Sampras și adversarul lui din acea finala era Andre Agassi. Sampras avea atunci 18 ani și avea să devină cel mai longeviv sportiv care a reușit să încheie ca și nr. 1 mondial 6 ani la rând. Pe tot parcursul carierei lui a fost tenismenul meu preferat, iar cartea despre care vorbim nu face decât să-mi confirme faptul că a fost un profesionist desăvârșit.

Dacă vreți să știți cum gândește un sportiv de super-performanță, dacă vă place tenisul și vreți să învățați niște chestii pe care nu prea le găsiți în altă parte, citiți cartea asta și Open-ul lui Agassi. Mie mi-au plăcut cărțile astea în mod deosebit, înclin un pic spre modul în care e scris Open, dar nici nu mă așteptam la altceva de la Sampras, în afară de o carte profi despre tenis. Și mintea unui campion. Ce gândește el în timpul meciurilor e super interesant de aflat. De azi înainte am să mă uit altfel la tenis. O să știu sigur că băieții ajunși în setul cinci al unui meci important sunt absolut la limita puterilor și clar câștigă meciul acela cu mintea mai tare, nu cu brațul mai puternic.

După o carieră fabuloasă, Pete Sampras s-a retras în 2002, după ce a câștigat din nou US Open-ul într-o finala foarte frumoasă jucată împotriva lui, ați ghicit, Andre Agassi. Uitați-vă la înregistrarea asta și gândiți-vă că îmbrățișarea accea de la sfârșit vine după 12 ani de prietenie și rivalitate la cel mai înalt nivel și 34 de meciuri oficial jucate împreună, 20 câștigate de Sampras și 14 de Agassi:

Va las cu recomandarea de a citi cartea și vă mai las cu discursul lui Agassi legat de retragerea lui Pete Sampras: „Am crescut alături de acest tip, am jucat împotriva lui atâta timp, este o parte importantă a carierei mele, este un om important în viața mea, așa că am o notă de regret că nu va mai fi aici. Ne va lipsi mult.”

Open

openAm citit Open, autobiografia lui Andre Agassi, în vacanța de 5 zile petrecuta luna trecută în Grecia. Pe măsură ce citeam, le povesteam fetelor și Adrianei pasaje din carte, iar atunci când în ziua 4 am terminat-o, au avut loc negocieri serioase legate de  cine urmează s-o citească prima.

Dintre tenismeni n-am ținut aproape niciodată cu Agassi, l-am preferat întotdeauna pe Sampras. Nu știu de ce, de fapt cam știu, seamănă mai mult cu mine, genul mai pedant și mai cu ochii pe rezultate. Andre nu era așa. Andre ura să joace tenis, dar pentru că asta știa să facă cel mai bine, atunci asta făcea. Și-a găsit târziu motivația pentru a câștiga turnee și implicit bani, dar nu despre asta e cartea.

E povestea vieții unui om îndemnat, îndrumat, obligat, antrenat să ajungă cel mai bun din lume la sportul ăsta. După ce am citit Exepționalii de Gladwell ( doh, am uitat să scriu despre cartea asta excepțională), mi-am dat seama că pentru a deveni cel mai bun din lume la ceva e nevoie de șansă, muncă și abia apoi talent.  Agassi e dovada de care aveam nevoie pentru a-mi clarifica definitiv chestiile astea. Degeaba avea el talent dacă ura tenisul. A avut însă o atat de mare dorință de a-i face pe plac tatălui său, încât a ajuns numărul unu mondial pentru că acesta își dorea asta.

Continue reading Open

John McEnroe împlinește azi 53 ani

In 1959, la data de 16 februarie se năștea în Germania, jucătorul american de tenis John McEnroe. O legendă a tenisului mondial și-o figură în viața de zi cu zi, McEnroe a dominat lumea tenisului timp de 8 ani, având totuși adversari redutabili, ca Björ Borg, Jimmy Connors sau Ivan Lendl.

În 1977, la prima sa participare la Wimbledon, John reușește să ajungă până în semifinale unde este învins de mult mai experimentatul Connors în patru seturi. Devine astfel la 18 ani cel mai tânăr jucător care ajunge în această fază a competiției. A fost practic începutul erei McEnroe în tenisul mondial. A câștigat apoi multe turnee de simplu sau de dublu, dominând lumea tenisului prin felul în care juca, dar și prin felul coleric în care reacționa la greșeli, fie că erau ale lui sau ale altora.

Eu îmi aduc aminte de el ca de un tip urâțel și creț, legat tot timpul cu o bandană la cap, care arunca cu rachetele pe teren, se certa cu fileul și cu arbitrii și câștiga mei după meci.

Continue reading John McEnroe împlinește azi 53 ani

19 iulie

Sper că știți deja cu toții că zilele astea se desfășoară la Academia de tenis Herăstrău, BCR Ladies Open Romania. Aveți în link programul, pentru cazul în care vă place căldura și tenisul și vreți să mergeți să vedeți fetele la treabă. Cred că-i un spectacol frumos și, deși mi-am zis că-i musai să ajung și eu săptămâna asta la Arene, încă n-am reușit, dar nu-i totul pierdut pentru că sunt meciuri până sâmbătă inclusiv, când se va juca finala.

Am ales să scriu despre turneu azi, pentru că exact acum 89 ani echipa de tenis a României juca primul ei meci în Cupa Davis, împotriva Indiei. E drept că am luat atunci bătaie la zero (o-5), dar eram debutanți și abia dupa 6 ani, în 1928, ne-am luat revanșa. Bine, în fața altei țări, a Belgiei, dar cine se mai uită la detalii,  important e că i-am învins. Tot cu 5-o. 😀

Ce e interesant de știut, este că exact în ziua în care Romania sărbătorea 24 ani de la primul meci al echipei sale de tenis în Cupa Davis, la București se năștea un mare viitor tenismen, cel care în 1972 avea să devină numarul 1 mondial, Ilie Nastase. La multi ani, Ilie!

Continue reading 19 iulie