Tag: Targoviste

Daca e luni e un nou inceput

N-am un articol pentru azi, în weekend am fost la Târgoviște odată cu ninsoarea. A nins acolo toată ziua ca-n povești și dacă punem la socoteală filmul cu Moș Crăciun pe care l-am văzut și salata de boeuf pregătită de Adriana, cumnata mea, pot zice că am petrecut sărbătorile de iarnă. 😀

De azi vreau să încerc o cură de slăbire (stați nu dați cu pietre), dacă nu iau măsuri urgent s-ar putea să merg la cumpărături de haine mai des decât am făcut-o vreodată. Așa că de azi mănânc slănină, carne, șuncă și brânză telemea. Sper să nu-mi aduc aminte prea des că pe lumea asta există prăjituri. Nici măcar fructe n-am voie în primele două săptămâni. Dar, noi să fim sănătoși! Cel mai greu îmi e cu cafeaua, care era la mine cu multe lingurițe de zahar. Azi mi-am făcut un ceai fără zahăr. Da, știu, suferă baba la frumusețe! 🙁

Săptămână frumoasă și vouă!

Femina

Pentru că am tot auzit despre carduri bancare create exclusiv pentru femei sau săli de fitness doar pentru sexul slab, mi-am amintit de-o perioadă foarte frumoasă din viața de liceu.

Era imediat dupa revoluție și în Târgoviște începeau încet-încet să apară barurile și cafenele. Cum noi eram încă în liceu și nu fusesem până atunci în niciun bar, era un pic ciudat să ne facem debutul așa oricum. Ideea era că locuiam într-un oraș mic și majoritatea colegelor mele fumau. 😀 Le era frică să nu le vadă cineva cunoscut cu țigra în mână (da, era suficient) și să afle astfel părinții de micul lor viciu. Oare asta mai e valabil și-n zilele noaste?

Continue reading Femina

Prietenii din copilărie

Zilele trecute mi-am făcut ordine în fotografii. Nu, nu în folderele cu fotografii. Vorbesc de albume. Vorbesc de pagini cu fotografii lipite, de poze cu însemnări pe spate.  Cele mai multe în alb şi negru, tipărite pe o hârtie de foarte bună calitate, tăiate zimţat pe margine. Câtă migală…

Dintre ele îmi atrage atenţia, de data asta, una cu mulţi copii, toţi îmbracaţi în uniforme de gimnaziu. Vara.  1987. Târgovişte. În faţa cancelariei Şcolii Generale nr. 10. Vreo 30 de copii şi câţiva profesori. Zâmbeau. Toţi.

Pe al doilea rând, a treia de la stânga zâmbeam eu. Bine, era mai mult un rictus, pentru că oamenii ăia din poză erau a doua mea familie şi urma să ne despărţim în câteva zile. 🙁

Continue reading Prietenii din copilărie