Voi intelegeti ca e august?

Adică în nici o lună îi spunem adio verii? Cum care vară? Asta cu ploi și răcoare care nu pot spune că mi-a displăcut, mai ales că noi am petrecut-o în atelier.

Ieri am fost din nou la Oratia ( cei care aveți facebook si nu ati dat încă like paginii taberei, habar nu aveți ce pierdeți) să ne recuperăm copiii supraviețuitori. Copii care ne-au  făcut acolo, la sosire, o demonstrație cu o mică parte din ce au învățat ei în săptămâna de tabără. Bine, dacă vă uitați pe wall-ul taberei vedeți ca într-un jurnal, poze cu ei în fiecare zi de tabără. Noi, părinții, am văzut ieri în plus, o echipă de copii determinați, care ne-au depășit cele mai optimiste așteptări, care si-au învins temerile și au reușit să facă lucruri de care îi credeam, cu siguranță, în stare, dar nu într-un timp atât de scurt.

Continue reading Voi intelegeti ca e august?

Iar plecam noi, iar ploua

Am fost la Tabăra Oratia de două ori până acum, weekend-ul ăsta va fi a treia oară. E acolo o stare, o chestie, un aer, niște oameni, ceva locuri de vis care te atrag și te fac să alegi Oratia după ce vreme de o săptămână ai stat și-ai căutat locuri faine în care să mergi în țara asta. Ba, am căutat un pic și pe afară.

Eu nu-s omul care să meargă de 10 ori în același loc. Nici măcar de trei ori nu mă prinzi. Merg pe principiul că lumea e plină de locuri frumoase și e musai ca în viața asta să vedem cât mai multe dintre ele. Și totuși Oratia…

V-am mai povestit cum e acolo,  probabil c-o voi mai face și de data asta, ceea ce vreau eu să spun însă e că ploaia asta, oricât de dragă mi-ar fi, mă disperă acum.

Continue reading Iar plecam noi, iar ploua

Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

La 11.00 toată lumea să fie la poartă. O să iau eu mere, zice Viorel și se ridică vioi din confortul scaunului său strategic plasat în stânga șemineului în care ardea cu flacără roșie-gălbuie un buștean uscat. Ne-am uitat spre el cu zâmbete în colțul gurii, dar am sorbit cu toții ultimele guri de cafea și am plecat să ne pregătim. Ne-am înarmat cu o sticlă de apă (goală), un croissant și câteva bomboane iar la unsprezece trecute fix eram în fața porții.

Nu are rost să vă povestesc cum a fost. Spunea cândva Sadoveanu descriind drumeția: Ai umblat opt ceasuri, ai străbătut douăzeci și ceva de km, te-ai mulțămit la amiază cu o gustare frugală, nu te simțești flămând, nu te simțăști prea obosit, ești în starea aceea de euforie care nimeni nu ți-o poate da în celelalte împrejurări ale vieții. 

Dacă înlocuiți cele opt ceasuri cu doar 4 ore și reduceți distanța la jumătate, aveți imaginea perfectă a felului în care ne simțeam noi duminică la prânz, după o plimbare pe cărări de munte alături de Viorel. Mai o  poveste veche, mai o amintire de acum câteva decenii, mai o mână de ciuperci numai bune de amestecat cu usturoi, nici n-am știut cum a trecut timpul.

Continue reading Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

De vineri

De trei săptămâni fetele au epocă de teatru. La Liceul Waldorf în clasa a VIII-a copiii au epoca de teatru în care pun în scenă o piesă de teatru adevărată.

Azi suntem invitați la premieră. Copiii au muncit din greu aceste săptămâni, probabil le-au făcut probleme mari celor doi profesori de teatru pe care-i au, dar aseară fetele erau mulțumite de cum iese piesa și noi, părinții, abia așteptăm să vedem mâine spectacolul.

Știm doar că au pus în scenă piesa Ivan Turbincă (dap, aia cu dracii), dar ei n-au avut voie să ne spună niciuna din replici. Nimic. Nici măcar de costume nu ne-am ocupat noi de data asta. Piesa se ține într-o adevărată sală de teatru și cum repetițiile din ultima săptămână au avut loc în sală, copiii s-au obișnuit cu scena, dar mai ales cu spatele ei. Le plac culisele și tare mult le-ar plăcea să se întoarcă acolo. Dar până atunci să vedem cum iese piesa în seara asta.

Continue reading De vineri