Mergem la tara

Am hotarât ca weekendul acesta să mergem la țară, la Sihleanu. Ce dacă plouă, ce dacă probabil nu vom ieși din casă. M-a cuprins așa un dor de părinți că nici cea mai mare ninsoare nu mi-ar sta acum în cale.

Să-mi beau cafeaua în bucătăria lor de vară, să simt mirosul ploii de pe frunzele florilor din grădină, să văd ulița cu oameni cărora ploaia le face întotdeauna bine, asta înseamnă încărcare de baterii pentru mine (mi-am adus aminte că nu mai am baterii nici pentru mouse nici pentru telecomandă, să nu uit să iau).

După câteva săptămâni destul de încărcate, peste care apasă greu faptul că nu mă pot deplasa cu mașina pentru că n-am carnet (îl iau pe 29 octombrie), un drum la țară, către origini, ca să zic așa, nu are cum să fie ceva ce să nu-ți dorești.

Continue reading Mergem la tara

Plecam spre Sihleanu

Sihleanu e unul din satele uitate în nămeți vreme de 6 zile de autoritatile din Braila. Chipurile, ieri după amiază a ajuns acolo o mașină cu pâine, însă în afară de asta la magazinul din sat nu se mai găsește nimic, vorba fratelui meu: au vândut ăia și lacătul de la ușă zilele astea.

Nu ca le-ar trebui multe locuitorilor de acolo, învățați cu iernile grele și cu cămările pline, dar parcă să te știi uitat de lume, cu drumurile impracticabile și cu medicamente doar cât să intre într-o cutie mică de brânză cu smântână, parcă nu sună a raiul pe pământ.

Acolo sunt acum părinții mei si drumul de azi noi l-am planificat de mult. Dacă s-a întâmplat să fie pe o vreme ca asta nu-i nimic, poate că-i vremea să punem un pic mașina la treabă. 😀

Continue reading Plecam spre Sihleanu

Locuri uitate

Acum am ajuns inapoi acasa. Mi-e somn, mi-e foame si mi-e dor de voi. 🙂  Am fost zilele astea prin locuri frumoase, uitate de lume, dar cu o istorie rascolitoare. Deocamdata va arat doar o poza cu un vechi conac, construit de boierul Zamfirache Sihleanu pe malul stang al raului Buzau, in jurul lui 1800.

Continue reading Locuri uitate