Zic lista mea, pentru ca darael zice aici ca importanta este lista pe care Viata o are pregatita pentru noi 😀 El are dreptate, si pentru ca am primit de sarbatori un mesaj care mi-a placut mult, el o sa-mi tina loc de lista:
” In contul dumneavoastra nr. 2009, deschis la Banca Vietii s-a tranferat suma de 365 de zile, pline de SANATATE, fericire, bucurie si noroc. Cheltuiti-le cu placere!
Deja am cheltuit castigat aproape 3 si au fost trei zile minunate. 🙂
Iti urez din suflet, “La multi ani”, tie, celui ( celei) care citesti aceste randuri!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ygr7FPJhB_Q&feature=related]
Sunt gata pregatirile pentru revelion. Maine nu mai vreau sa fac nimic, in afara de activitati de infrumusetare 😀 .
Anul acesta mi s-a parut ca a trecut repede ( ca toti ultimii ani de altfel) dar, a fost cel mai greu ,mai urat si mai frumos an din viata mea. A inceput dezastruos ( in ianuarie am aflat ca sunt grav bolnava), a continuat greu ( tratamente, tratamente, operatie) si se sfarseste minunat ( multumesc lui Dumnezeu, sunt foarte bine acum, am o familie frumoasa care a fost langa mine cu trup si suflet, am prieteni minunati care mi-au fost alaturi si la rau nu numai la bine).
Degeaba mi-am facut lista la inceput de an, cu dorintele mele pentru 2008, pentru ca toate si-au pierdut la un moment-dat rostul. Cand am aflat de boala, m-am uitat pe lista si am vazut ca, uitasem sa scriu SANATATE. Acum cand se sfarseste anul nu-mi mai aduc aminte nici una din dorinte, stiu doar ca uitasem sa scriu SANATATE. E important sa ai dorinte ( aspiratii, planuri) dar, nu le pune inainte de sanatate. Acum apreciez viata, asa cum nu o faceam inainte si oricat ar spune cineva ca intelege asta, sincer cred ca, daca nu ai vazut moartea cu ochii, nu ai cum sa intelegi.
Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călăreţului său:
– Încalecă-ţi calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poţi, opreşte-te iar răsplata îţi va fi întreaga suprafaţă pe care vei reuşi să o acoperi.
Sigur pe sine şi îndrăzneţ, călăreţul a pornit la drum şi a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ţinut-o aşa zi şi noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.
A ajuns la un punct când a acoperit o suprafaţă substanţială de pământ însă, oboseala şi foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forţat atât de mult să acopăr o suprafaţă atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte şi am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”