Să scriem si duminica

Cezar si FeliciaMă știți că nu sunt prea harnică în weekend, dar de săptămâna asta m-am hotărât (sper să mă și țină) să public în fiecare dumincă un episod dintr-o poveste pe pagina de facebook a blogului. E o poveste de dragoste și năbădăi dintre un băiat gras (care n-a fost mereu așa) și-o fată slabă. Trebuie să-i răsplătesc și eu cumva pe cei care mă like. 😀 Povestea de azi o puteți citi aici.

Prima amintire

Sau de când îmi amintesc eu că exist. 🙂 Mă însărcinează chinezu cu o leapșă faină la care răspund cu mare plăcere, deși vechii cititori de toane știu că eu le-am spus deja cum stau lucrurile cu primele filme care-mi vin în minte legate de viața mea.

Prima amintire vine de undeva de foarte departe. Fie că-ți amintești ceva de la 2-3 ani, fie că prima ta amintire datează de la 5-6 ani, aceasta te-a marcat profund ca și copil. Ți-a rămas în minte pentru că a însemnat pentru tine ceva major. A declanșat un clic, pe care în alte imprejurări nu l-ai fi sesizat, însă așa……

Viziunea poate fi legată de vocea mamei spunând o poveste. Liiceanu spune că amintirea lui cea dintâi este momentul în care, mama îi citește pe la 3 ani  povestea Puiul. Îl marchează, îl face să plângă și înțelege că spre deosebire de poveștile cu balauri, pățania Puiului este foarte reală și apropiată de lumea lui.

Continue reading Prima amintire

Că tot ne plângem de timp

 

Textul de mai jos nu-mi aparţine, l-am primit pe mail şi cred că-i una din poveştile alea din care noi, oamenii mari, trebuie să învăţăm câte ceva:

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul il priveste pe tatal sau si intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine.

 Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
– Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui, la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
– Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
– Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
– Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora?

Continue reading Că tot ne plângem de timp

Amandoi

Odinioara

Erau tineri amandoi si cam de aceeasi varsta. Baiatul era imbracat cashual usor neglijent, dar o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu un suras usor melancolic, aruncat  din coltul buzelor. Fata plutea parca intr-o rochita de bumbac inflorata, cam decoltata pentru vremea de afara. Asa ii spusese mama cand sa iasa pe usa si ii daduse in fuga un sal, sa-si acopere cu el umerii si decolteul. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un film sau la o piesa de teatru. Erau amandoi si doar asta conta acum.

Peste 5 ani

Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat cashual si o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu o saptamana in urma, in fata ofiterului starii civile, cu un suras usor melancolic, aruncat parca din coltul buzelor. Femeia plutea parca intr-o rochie de bumbac deschisa la culoare, cam decoltata pentru vremea de afara. Bine ca avea cu ea, salul pe care il pusese mama in bagaje, cand se pregateau sa plece in calatoria asta de vis. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un muzeu sau la o corida. Erau amandoi si  asta conta acum.

Peste inca 10 ani Continue reading Amandoi

Inapoi

Cu cat inaintezi in varsta, cu atat iti vine sa te intorci in trecut. Nu numai in trecutul tau, ci si al parintilor si bunicilor tai. Iti e frica ca nu cumva urmasii lor, adica tu, copii tai sa nu-i uite. Ti se pare ca asta ar fi nedrept. Ei meritau sa fie tinuti minte. Si iti este ciuda ca, povestind azi copiilor tai despre strabunicii lor, ei nu-s asa de receptivi, cum ti-ai dori tu poate, sa fie.

Ati inteles ceva? Nu? Si ce daca. Nu recitesc, nu modific, a fost un gand, si-l las asa.

Le-am spus azi fetelor o poveste adevarata. Au ascultat atente, cu ochi mari si sinceri de copii si la sfarsit au spus: “Mami, povestea asta este inventata?”

Continue reading Inapoi