Copilul pesimist si copilul optimist primesc cadouri

Doi copii, unul pesimist și altul optimist (nu ai mei, lor le-a adus Moșul ceva bănuți și acum vor să-și facă unghiile și să meargă la Starbuks) îl așteptau aseară pe Moș Crăciun. După ce puștii s-au dus la culcare a apărut și Moșul și le-a adus fiecăruia câte ceva. Cel pesimist a primit un trenuleț electric, o pușca cu lunetă și multe dulciuri. Cel pesimist a primit o balegă.

Azi s-au întâlnit copiii și povesteau care mai de care. Pesimistul (abătut):

– A venit la mine Moșul, dar mi-a adus un trenuleț electric doar cu două vagoane, o pușcă cu lunetă fără încărcător și o mulțime de dulciuri după care nu mă omor. 🙁 La tine a venit?

Continue reading Copilul pesimist si copilul optimist primesc cadouri

Exercițiu de imaginație- varianta optimistă

14.01.2031

ora 8.00 – Îmi parchez cu îndemânare EcoDacia între două BMW-uri vechi și nefuncționale (autoturismele pe bază de combustibili fosili fuseseră scoase din circulație încă de anul trecut), în parcarea subterană făcută pe vremea primarului Oprescu (credeți sau nu, Oprescu chiar a fost odată primar) în apropierea blocului în care Sonia s-a mutat de curând împreună cu soțul și bebelușul ei. Mă îndrept grăbită spre casa fetei mele, pe care n-am mai văzut-o de la Revelionul  petrecut, ca în fiecare an, la balul mascat organizat, în incinta Casei Poporului, de către popor

 O găsesc pregătită de drum, își ia “la revedere” de la soțul ei, care din păcate nu ne poate însoți în călătoria asta pentru că trebuie să rămână cu juniorul. 😉

9.00 – Taxiul ne lasă la capsulodrom, de unde urmează să plecăm într-un zbor scurt, de cca. 2 ore, către New York. De când cu capsulele astea, călătoriile nu numai că sunt mai scurte ca și durată, dar sunt și mai ieftine și mai confortabile. Bine, confortul este doar pentru persoanele trecute de 50 de ani. Acum fie vorba între noi, altfel faci un drum de două ore în picioare când ai 20 de ani.  Bătrânii își amintesc de trenurile de altă dată și de cum făceau naveta la sfârșit de săptămână pe toată perioada studiilor. Cum, nu vă mai amintiți de CFR? Hai mă ca sunt legendă, s-au desființat în 2013 și în locul lor circulă astăzi nert-urile de mare viteză. Ehe, ce vremuri..

Continue reading Exercițiu de imaginație- varianta optimistă

Ploua din nou…

Buna dimineata, ploua din nou… si eu sunt in tenesi. Asta-i dezavantajul cand nu se aude ploaia si nu se simte timpul urat de dupa peretii grosi si proaspat renovati.

Beti mi-a facut o mare  surpriza dimineata, cand pe langa o carte minunata mi-a dat o felicitare, care m-a facut sa lacrimez de emotie. 😀

Azi am o zi incarcata cu drumuri multe si facute cu mare drag.

Continue reading Ploua din nou…

Bucurie mare

Azi e vinerea cu pricina. Ma duc sa-mi vad parintii sa iau o gura de aer curat si cel mai important, sa-mi iau felele acasa de la bunici.

Au fost plecate o luna de zile. Este cea mai mare perioada in care au stat ele fara parinti  si mai ales parintii fara ele. 😀

Imi zicea Iulia la un moment dat in perioada asta: “Mami daca ti-e dor de mine, vezi ca am o poza pe birou la mine in camera.” 🙂 Abia astepta sa le vad mai ales ca mama imi spune ca au crescut intr-o luna cat alti copii intr-un an….

Continue reading Bucurie mare

Avem nevoie de oameni optimisti

De cateva zile merg in fiecare seara la spitalul Obregia, unde am internat un unchi si o matusa. Sot si sotie. Poveste trista, nu detaliem.

Aseara am ajuns acolo in jur de opt si jumatate. In salonul in care sunt internati ai mei, mai sunt inca 4 oameni, mai tieneri sau mai batrani, fiecare cu probleme foarte grave.

Ce vreau sa va povestesc este legat de o doamna, sa zicem ca in jur de 50 de ani, care a trecut in urma cu 10 zile printr-o interventie chirurgicala destul de complicata la cap. Doamna este ingrijita zi si noapte de fata ei, care are grija nu numai de mama sa, ci de ceilalti bolnavi din salon care nu au insotitor permanent.

Continue reading Avem nevoie de oameni optimisti