Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

Se pare că n-am avut relație tocmai bună cu telefoanele mobile pe care le-am avut. Cel puțin nu în ultimii doi ani, timp în care  mi-a fost furat un Note 4 din buzunar la Auchan Titan, am scăpat un iPhone 6 în toaletă  și în urmă cu o săptămână mi-am lăsat telefonul la poartă în zăpadă lângă mașină vreun sfert de oră până mi-am amintit de el și am început să-l caut. Așa-i că ați zice că o persoană care a trecut prin câteva chestii din astea, va fi mult mai atentă pe viitor cu bunurile ei de valoare, numai că…

Azi dimineață (ora 6.30) trebuia să ajung în mare viteză undeva la capătul străzii mele (cca 500 m de casă) să duc ceva unei fete care îmi făcea un serviciu. Nu uitați că azi a fost o minunată zi de iarnă în plin sfârșit de martie, deci strada toată era albă, ningea și vântul viscolea zăpada. Eram în mare întârziere, așa că am alergat cât m-au ținut picioarele prin viscol imaginându-mi că-s Tibi Ușeriu, iar strada mea e Ice Road-ul ăla străbătut de el.

M-am întâlnit cu fata, i-am dat coletul și abia trăgându-mi sufletul, am făcut cale întoarsă. Din obișnuiță am dus mâna la buzunare și mi-am dat seama că n-am telefonul. M-am speriat un pic, dar eram 80% sigură că l-am lăsat acasă. Cu toate astea m-am uitat pe jos să nu-mi fi căzut din buzunar când am alergat, dar nu l-am găsit. Am intrat în atelier și acele 80 de procente s-au evaporat pe loc când mi-am dat seama că telefonul nu-i acasă. M-am întors imediat pe drum și l-am reluat minuțios. Nimic. Se luminase bine și oamenii erau din ce în ce mai mulți pe stradă. În tot timpul ăsta o colegă suna pe telefonul meu și nimeni nu răspundea. Măcar suna, gândeam.

Continue reading Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

13 februarie

Personalitatea de azi nu-i un istoric, nu-i un rege, nu-i nici măcar un cântăreț, deși lui i-ar fi plăcut mult să poată cânta. Omul despre care vreau să vă povestesc astăzi face parte din familia mea și nu s-a născut încă cineva care să nu-l placă.

E unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care-i știu, l-aș lua cu mine pe o insulă pustie, se pricepe la calculatoare deși odată mai demult…

… era prin anul 1998, mă angajasem de câteva luni și în firma la care lucram se luase hotărârea de a se schimba calculatoarele. Cele vechi au fost scoase la vânzare la niște prețuri mult sub ce era atunci pe piață, așa că am spart pușculițele din casă și-am luat și noi unul. Vreau să subliniez că la vremea respectivă nu știam nici să fac tabele în word, tot ce știam era să scriu adeverințe și să lucrez într-un program de contabilitate. Revenind, am adus computerul acasă, l-am așezat pe birou (biroul era și el cumpărat tot atunci, oamenii de la firmă cumpărau computere noi cu tot cu birouri pentru ele), i-am făcut legăturile și am început să ne jucăm soliter. Asta a fost în prima seară.

Continue reading 13 februarie