N-am avut net

Pentru prima dată de când am cam rărit-o cu scrisul pe blog, am o super-scuză: n-am avut net. Şi ca să fiu sinceră până la capăt, trebuie să spun că n-am avut net la laptopul meu. Că vizavi de el era laptopul domnului Costea plin de net, că aveam calculatorul din birou cu mega-net, că-n casă zac vreo trei tablete toate conectate non-stop,  asta nu vă mai spun, scuza mea e că n-am avut net și basta.

În rest toate sunt cum le știți, azi e bazarul de Crăciun la liceul Waldorf, noi nu ajungem din două motive, primul e că avem de lucru și când se termină programul nostru, bazarul se va fi terminat de mult, iar al doilea motiv e că fetele sunt mari și cică e jenant să apară părinții elevilor de liceu la bazar. 🙁

So, de data asta suntem într-o situație de tip win-win, nici noi nu ne simțim vinovați, nici fetele jenate. Dacă e să vorbim cinstit, nici mie în clasa a IX-a nu mi-ar fi plăcut să vină mama la o chestie de genul ăsta, dar aș fi vrut să-mi dea mie ceva banuți să cumpăr de la bazar tot felul de prostioare. Oh, wait, mi-au spus fetele că bugetul minim cu care pleacă de acasă nu poate fi mai mic de 50 lei de fiecare. Nu m-am lăsat ușor, până la urmă s-a negociat la sânge și vor avea 50 de lei. Amândouă. Împreună.

Continue reading N-am avut net

Trei ani de blogăreală

În 3 august 2008 scriam primul post pe blog. Au trecut de atunci 3 ani frumoși în care am crescut (vedeți, nu zic am îmbătrânit) odată cu blogosfera, am văzut și uneori făcut lucruri faine, am cunoscut oameni și cel mai important: am scris. Nu mult și bine, nu mult și prost, ci așa cum am crezut eu de cuviință, așa cum am putut și așa cum s-au întâmplat lucrurile.

Pentru cei care nu știu, eu am început blogul ăsta pentru că începea să mă lase memoria, și cu toate că criserb îmi amintea în fiecare zi la 11 să iau pastila de Memoplus, am zis că-i bine să rămână undeva, într-un colțișor de net, cele mai faine lucruri care mi se întâmplă, că poate eu nu voi mai fi în stare să le povestesc nepoților. Pentru că timpul trece (uite cum au trecut ăștia 3 ani) și ne trezim că vine vremea să stingem lumina și că toată averea noastră sunt amintirile.

S-au întâmplat multe în anii ăștia, iar eu am învățat că netul nu-i plin numai cu prostii cum spun babele de la mine de pe stradă, că oamenii nu sunt toți răi,dar și că apele nu sunt toate limpezi, iar cărările șerpuite sunt multe.

Continue reading Trei ani de blogăreală