M-am născut într-un sat din județul Brăila și-am locuit acolo cu părinții până la 4 ani, când tata, om cu scaun la cap și cu aspirații mari pentru copiii lui, s-a angajat la Combinatul de Oțeluri speciale din Targoviște și-am plecat cu toții la oraș. La oraș ca la oraș, dar am plecat din casa noastră mare, cu o curtea frumoasă, plină de flori și ne-am trezit într-un apartament de bloc cu trei camere și fără balcon. De la 4 pana la 18 ani casa noastrăa fost la bloc în Targoviște. Norocul nostru a fost că am schimbat repede apartamentul fără balcon cu unul mai spațios și cu terasă (era un nenorocit de balcon căruia noi îi spuneam terasă).
În blocul ăsta nou în care ne mutasem, erau 20 de apartamente și 44 de copii. Nu glumesc! Numai pocăiții de la parter aveau 8 
. Cu toții eram apropiați ca și vârstă și ne jucam împreună, mergeam la școală împreună, duminica mergeam la cinema și apoi, invariabil, la cofetărie. Nu mergeam toți de fiecare dată, dar un grup de 10-12 tot se strângea.
Pentru că am locuit atât de mult timp la bloc m-am obișnuit cu viața la cutie și nu mi-am dorit niciodată să am o casă a mea pe pământ and shit. Numai că viața mi-a oferit șansa să ocuiesc la curte și să pot compara cele două stiluri de viață.
