Îmi amintesc că prima dată când am gătit de-adevăratelea (nu oua sau cartofi prăjiți), am făcut o ciorbă de fasole după o rețetă scrisă pe o foaie de matematică de mama. Eram în clasa a VIII-a și fasolea am pus-o de cu seară la înmuiat. După asta a urmat o mancare de cartofi si cam asta a fost cariera mea de bucătar în casa părintească.
În studenție am învățat să fac friptura la cuptor și o fac și azi după aceeași metodă. Îmi iese super și de ce să schimbi ceva ce-ți iese bine? In plus, tot în perioada studenției am învățat să fac orez cu legume, de la niște colegi din Ardeal cu care locuiam.
Apoi m-am căsătorit și am avut norocul de-a locui cu o soacră olteancă, mare amatoare de gătit. Nici nu mă puteam apropia de bucătărie pentru că aveam întotdeauna 3 -4 feluri de mâncare proaspăt gătite de socrela. M-am bucurat, vă dați seama, deși uneori mi-ar fi plăcut să fiu eu șefă în bucătărie.
La ce vârstă?