De sâmbătă (măcelăria și grătarul)

gratar-curte-2Am pus grătarul la vânzare pe olx. Dacă vedeți postul ăsta și vreți să-l cumpărați, ultimul preț este 800 lei. În rest, rămâne cum am stabilit. Ieri m-a sunat un om interesat de el, care voia să-l încerce înainte să-l cumpere. Facem și asta dacă vii tu cu carnea și legumele. 😀 Eu dau pâinea și vesela.

De vreo doi ani la noi în cartier, pe strada Lupșanu, e deschisă o mică măcelărie. Tot de vreo doi ani noi cumpărăm de acolo carnea, fie că vorbim de pui, porc, vită… E o măcelărie de oameni care-ți inspiră încredere. Întotdeauna cu carne proaspătă în galantare, cu o atitudine excelentă și cu o curățenie perfectă în spațiul de vânzare. Tranșarea cărnii se făcea (o să vedeți de ce zic se făcea) într-o cameră alăturată, noi cumpărătorii nu vedeam, dar de fiecare dată când măcelarul venea cu câte o tavă nouă plină de carne proaspătă îți dădeai seama că nici nu vrei să vezi ce se întâmplă acolo, pentru că pur și simplu omul ăla îți dădea senzația că e farmacie și dincolo. În fine, prețuri bune, cele mai bune din cartier, ce mai, o să merg să le cer bani pentru reclamă după articolul ăsta.

Azi dimineață m-am dus să iau niște carne tocată. Cu bicicleta că-i la distanță de 200m de casa noastră. Am ajuns în fața măcelăriei și un nene stătea fix la intrare de nici nu aveam loc să-mi parchez bicicleta din cauza lui. Mă dau jos și înainte de a pune eu cricul îl aud: nu aici, uitați acolo, s-au mutat acolo, și-mi arată cu mâna un loc la vreo 15 m mai în față pe stradă, pe partea opusă.

Continue reading De sâmbătă (măcelăria și grătarul)

Ghiță, venim!

Vineri mergem la țară să tăiem porcul. Știți cum e, muncim, muncim, dar mai trebuie să și mâncăm. Bucuria copiilor cu părinți la țară este că, deși nu-i văd cât de des ar vrea, înainte de Crăciun se întâlnesc sigur la tăierea porcului. Așa că în weekendul ce se apropie, fie ger, fie ninsoare, noi mergem cu mic cu mare, la a porcului castrare  sacrificare. Hai că am făcut și-o rimă, doar mă știți că-s poiată.

Problema care intervine însă, este că deși mie îmi place șoriciul de mor, mi-e milă de sărmanul Ghiță. În fiecare an pe porcul nostru tot Ghiță-l cheamă, măcar nu putem spune că facem mai multe crime. Dacă ne întreabă cineva pe cine am omorât, îi putem spune simplu: doar pe Ghiță. 🙁

Îmi amintesc de primul dintre ei. A fost sacrificat în fața blocului acum vreo trizeci de ani. Ce nebunie! Nu puteai face treaba asta la bloc dacă nu stăteai la etajele inferioare, de unde puteai lesne trage furtunul cu gaze. Altfel trebuia musai să te ai bine cu vecinii de la parter să te lase ei, în schimbul unei bucăți sănătoase de carne, să le consumi gazele la pârlit de Ghiță. Ne-am învârtit atunci în jurul oamenilor mari care-l tăiau pe purcluș de parcă dansam cine știe ce ritual satanic. Abia ne așteptam fiecare bucata lui de șorici. Nu-mi amintesc să fi simțit atunci vreo milă, sentimentul a apărut pe parcurs și parcă e din ce în ce mai apăsător.

Continue reading Ghiță, venim!

Ieri la Selgros Pantelimon

Ca tot romanul care se respecta, ieri am fost in cel mai putin aglomerat supermarket din capitala, pentru cumparaturile de Craciun ( oricum aveam frigiderul gol si singura noastra zi libera in care putem merge la cumparaturi e sambata 😀 ). Am avut dreptate, parcarea era aproape goala si la case cate o persoana, maxim doua.

Da, totul parea a nu fi “Romania inainte de sarbatori” dar bucuria n-a durat prea mult. Doar pana am ajuns la carne:

 

Continue reading Ieri la Selgros Pantelimon