Patron de microintreprindere

Am sărbătorit (ca pe vremea împușcatului) ziua de 1 Mai prin munca. Bine, fetele din atelier au avut libere trei zile saptamana trecută, așa că am compensat cumva ziua de ieri, dar nu despre asta vorbim, deși o mica legătură s-ar face și de-aici.

V-am mai spus eu cât e de minunată viața de patron de microîntreprindere în România, dar acum parcă iar am intrat în perioada aia în care mă gândesc pentru ce naiba muncim, că de ajuns pe culmile progresului tot nu ajungem. Sunt sigură că dacă făceam ceva distribuție de bunuri lucrate de alții (ceva, orice) am fi avut mai mare succes și mai puțină bătaie de cap, dar nu-i așa, cineva trebuie să și producă ceva, și de vreme ce asta știm să facem, am ales să fim noi ăia care produc. Ăia care se roagă de furnizori să aibă materialele pe care ei le vor, ăia care gândesc modelele și/sau le adaptează fiecărui client în parte, ăia care taie materialul e răspunderea lor și aduc plus valoare fiecărei bucățele de material, ăia care consumă tone de ață și kilometri de elastic, ăia care își petrec zilele și uneori și nopțile și weekend-urile pentru ca dead line-urile să fie respectate, ăia care nu-și țin angajații la ore suplimentare decât dacă aceștia își doresc bani în plus, ăia care încearcă pe cât posibil să țină prețurile sub control, chiar dacă materia primă se scumpește și clienții vor prețuri din ce în ce mai mici, ăia care așteaptă după banii pe produsele vândute, uneori și șase luni, ăia care n-au voie să se supere pe nimeni, ăia care trebuie să-i împace pe toți, ăia care plătesc salarii, dări la stat, impozite  și TVA-uri de zici că toată țara a muncit cot la cot cu ei, ăia pe care nu-i bagă nici-o bancă în seamă atunci când e vorba de împrumuturi (au profituri prea mici deși rulajul e unul bun),  ăia care nu pot da tunuri că nu-ți poți crește capacitatea de producție ca și cum ai aduce mai multe containăre din China, ăia care trimit cadouri de Paște și Crăciun clienților lor, mulțumindu-le pentru că datorită lor afacerea merge.

Ca toată lumea, ar vrea și ei să știe că va veni o vreme în care toate eforturile lor vor fi răsplătite și furnizorii le vor mulțumi că le sunt clienti de ani de zile, angajații își vor da seama că de noi toți depinde ca firma să meargă bine, produsele să fie de calitate și din ce în ce mai căutate, ziua în care clienții vor spune mulțumesc și după ce se vor folosi de produsele acelea, nu numai când obțin prețul ăla ridicol de mic, ziua când băncile îi vor ruga cu linii de credit și ei le vor refuza, ziua în care facturile se vor plati la livrare și mai ales, așteaptă ziua în care statul român își va prețui PRODUCĂTORII.

Oameni și oameni

Îmi plac oamenii care se țin de cuvânt. Dacă mă gândesc bine, am un fel de stimă și față de cei ce din varii motive nu-și pot respecta cuvântul dat, dar te anunță că nu s-a putut, îți spun ceva, o minciună poate, dar ceva ce îți dă ție impresia că îi pasă de tine și că nu vorbești singur. Atunci când tu ți-ai respectat partea ta de angajament, te aștepți ca și celălalt să se comporte corect. Păcat că sunt din ce în ce mai puțini cei care se obosesc să facă asta și se îngroașă vertiginos rândurile celor care nu-și respectă partenerii de afaceri. Știți, relațiile acestea nu prea au viitor, oricat ar avea ambele părți de câștigat din asta.

Bineînțeles, asta se poate extinde și la relațiile de prietenie dintre oameni, este  ca și cum te-ai duce la întâlnirea cu fata care-ți place luna asta, iar ea n-ar mai apărea. Nu te sună, nu-ți trimite nici măcar un sms, și ce-i mai grav, nu te refuza de la început. Și te trezești stând ca prostul în față la Ateneu. Dacă te-a împins romantismul să o aștepți ținând în mână o floare, e și mai jenant.

Vouă nu vă e ciudă când oamenii de la care aveați așteptări vă dezamăgesc? Că mie tare mi-e ciudă. 🙁

Cu nunta la pompe funebre


Ca de obicei melodia nu are legătură cu subiectul de azi.

De aproape 5 ani fac în fiecare zi acelaşi traseu dimineaţa şi mă gândeam că nimic nu mă mai poate surprinde de-a lungul lui. Ştiam că pe la jumătatea drumului, undeva pâna în intersecţia de la Muncii, într-o casă mare, îşi are sediu o firmă de pompe funebre. Pentru că scrie cu litere uriaşe  POMPE FUNEBRE şi cum vă spuneam trec tot timpul pe acolo am vazut-o, logic.

Continue reading Cu nunta la pompe funebre