Am luat micul dejun afară împreună cu una din fetele mele. Înainte de asta am măturat curtea și curățat puțin locul din jurul grătarului. În curte miroase a primăvară, iar ploaia de azi noapte ajută și ea. Nu vreau să scriu azi nimic despre politică. Nu că n-am inspirație sau nu s-au întâmplat lucruri, dar parcă e timpul să mă opresc puțin și să mă concentrez pe mine.
Am ajuns cumva la jumătatea vieții (dap, cei din familia mea trăiesc mult, așa că mă văd și eu ajungând undeva spre sută) și deși suntem cu toții învățați să ne proiectăm în viitor, eu vreau să mă opresc și să mă uit puțin în urmă. Să-mi amintesc de mine de acum 40 de ani, 30 ani, 20 ani și chiar 10 ani.
În urmă cu 40 de ani – eram o fată subțire cu ochii albaștri care juca șotronul în fața blocului și descoperise bibiloteca județeană unde citea tot ce-i cădea în mână, sperând că într-o zi să schimbe lumea și fiecare copil să poată avea la el acasă o bibliotecă. Citeam fără recomandări, fără recenzii pe care să le poți verifica înainte. Alegeam la întâmplare cărți de pe rafturile înalte și citeam. Nu aveam acasă bibliotecă și eram atât de însetată de citit, încât la trecerea dintre clasa a III-a și a IV-a am citit din scoarță în scoarță manualul de istorie în vacanța de vară. Pățești!