Undeva la mine în cameră am, pus la vedere, jurământul depus la învestirea în funcție. Acolo, pe lângă niște angajamente pe care le recitesc din când în când și mă întreb, uneori după ședințe, dacă adversarii noștri politici le mai știu, acolo, zic, pe foaia cu jurământul, scrie și data, 23 octombrie 2020. Suntem în plin an 3 de mandat și ai zice că nu te mai poate surprinde nimic. Complet greșit! Mi-am descoperit săptămâna asta un nou nivel de toleranță a nemerniciei. Și dacă încă n-am explodat e meritul colegilor mei mai calmi și mai cerebrali.
Luni – Pentru mine săptămâna asta a fost cea mai plină de la începutul anului și până acum. Am până vineri inclusiv zilele programate pe ore și locații. Am pornit cu o energie bună și azi am terminat tot ce mi-am propus timp. E așa un sentiment bun când deși îți închei munca târziu, simți că ești în parametrii și vei termina cu bine ce ți-ai propus.
Marți – Citit proiecte, coroborat cu răspunsuri. De doi ani mă întreb, de ce nu pun oamenii ăștia care vin cu proiectele în consiliu toate datele din prima. De ce preferă să trimită incomplet și să primească mereu întrebări. De ce fundamentările nu spun toată povestea cu cifre și vorbe ci doar frânturi care lasă tot timpul loc de interpretări. O fi vreo strategie! Am avut și ședință la comisia de asistență socială pentru a aproba organizarea grădiniței de vară anul acesta, pe un proiect care prevede sume la indemnizații pentru directori, personal administrativ, educatori/profesori, îngrijitoare și bucătari, mai mici decât cele de anul trecut. Am impresia că cei care au făcut anul ăsta proiectul n-au citit HCL-ul de anul trecut. de ex, cea mai mică indemnizație anul trecut a fost 220 lei și acum au venit cu toate la 160 lei/zi/om.