Jurnal de consilier local – săptămâna 46

Dacă ar fi să-i dau un nume acestei săptămâni, i-aș spune ”Școală”. A fost de luni până sâmbătă vorba doar despre copii mai mari sau mai mici, despre săli de clasă, orar, rechizite profesori și curtea școlii.

Mi-am adus aminte săptămâna asta despre vremea când mergeam eu la școală. Da, eram copilul acela care abia aștepta să înceapă școala, nu atât pentru a-mi revedea colegii (locuiam cu toții în cartier și ne vedeam zilnic la joacă), ci pentru a putea scrie frumos cu stiloul nou în caietele abia cumpărate, a-mi alege locul în bancă și a vedea dacă anul acela ne controla cineva la temele pentru vacanță sau nu. Dap, eram o ciudată. Și pentru că încă nu mi-a trecut, azi o să vorbim despre școlile din al căror consiliu de administrație (CA) fac parte, dar n-o să vă spun lucruri pe care le găsiți pe internet, ci o să redau pe scurt impresia mea (care poate să fie subiectivă) despre cum le-am văzut eu până acum, prin ochii reprezentantului Consiliului Local.

O să vă spun odată aici ca să nu reiau, că e valabil pentru toate școlile la care fac parte din CA, directorii școlilor și ceilalți membri ai CA-ului, nu se așteaptă la nimic din partea primăriei. Se feresc să facă solicitări către direcția de învățământ sau de investitii, ori au impresia că li se va cere ceva la schimb, ori au cerut de-a lungul timpului și nu au primit sau au primit prea târziu, nu mi-e foarte clar încă. De cealaltă parte, primăria zice că răspunde imediat solicitărilor care-i vin, fie că vorbim de niște țevi sparte sau de lipsa sacilor de gunoi.

Luni sau Școala 195 (Hamburg) – Pentru cine nu știe, este una dintre cele mai mari școli din sector sau cel puțin cu cei mai mulți copii. Ca idee, anul acesta intră 13 clase pregătitoare. E o școală pe care se bat părinții din sector, cu un personal (cel puțin cel din CA) tânăr și entuziast, care mai are de lucru la comunicare după părerea mea, trimite convocări la ședințele de CA fără să scrie de la ce școală vine convocarea, iar grupul de wp al consiliului de administrație se cheamă CA. Cred că asta-i o cutumă ceva, că am 4 grupuri fix cu aceiași denumire, deci la fel e și la celelalte școli, noroc că am învățat oamenii care de unde sunt și îi identific ușor. Pe de altă parte, se folosesc foarte bine de site pentru a informa părinții, dar chiar și acolo, dacă vă uitați la listele cu clasele pregătitoare de anul acesta, n-o să găsiți nicăieri trecut faptul că-s de anul acesta. 😀 Cumva ei reușesc să administreze bine școala, mai puțin orientarea aspersoarelor care stropesc gazonul din curte (atât cât a rămas) și sunt astfel poziționate că unele udă și trotuarele de lângă, chiar dacă nu toți trecătorii se supără.  O să vă las în dreptul fiecărei școli și câteva fotografii făcute ieri după amiază, când am făcut un tur al școlilor ”mele”.

Marți  sau Școala 55 – Aici vorbim de o școală de la mine din cartier, o școală nici mare nici mică, dar unde directorul hotărăște totul cum crede dumnealui mai bine. E în școală de foarte mulți ani și e adevărat că școala arată mult mai bine decât cealaltă școală din cartier la care de asemenea sunt în consiliu, e adevărat că este un foarte bun gospodar, dar bănuiala mea e că multe în școală se fac cu ajutorul părinților. Am niște informații potrivit cărora li se cer părinților la clasă materiale de igienă în loc de celebrul fond al clasei, dar aș vrea să strâng mai multe informații și aș vrea să știu dacă se mai practică asta în continuare și în alte școli, înainte de a-l acuza de ceva. Cât privește activitatea consiliului, sunt convocată doar la ședințele în urma cărora trebuie trimis ceva la inspectorat, în rest ori sun eu, ori ma sună domnul director să-mi mai spună ce au mai făcut. Anul acesta vor intra în școală 4 clase de pregătitoare.

Miercuri sau Școala 67 – Aceasta este a doua școală din cartier, este unitatea unde a învățat și soțul meu si au învățat și fetele mele până în clasa a IV-a, e o școală mică, pe un singur nivel, care din păcate arată ca o școală de țară reabilitată dar părăsită, cel puțin pe dinafară. În curtea școlii a început în urmă cu câțiva ani construcția unei săli de sport care a transformat în șantier jumătate din curtea școlii, iar cealaltă jumătate, deși arată absolut idilic, nu cred că au voie copiii pe ea. O sa aflu asta mâine, că aici vreau să stau mai mut la deschiderea anului școlar. Au și o parte de curte neîngrijită, cu crengi căzute și nestrânse cu flori necurățate, cu gardul după care se cam cojește vopseaua, chiar mă gândeam să vorbesc la școală și dacă obțin acceptul să-mi chem colegii la o acțiune de îngrijire a grădinii din fața școlii cât mai curând. Aici vom avea 3 clase pregătitoare de anul acesta.

Joi sau Școala 75 sau Leonardo Da Vinci – asta e școala în care mi-ar fi plăcut mie să învăț, adică cu genul acesta de oameni mi-aș lăsa nepoții la educație. Aici CA-ul face totul cu consultare și transparent. Și ca să vă faceți o idee, e singura școală care are afișat la avizierul din exterior nu numai repartiția celor mici la clasele pregătitoare și repartiția transferurilor la clase ci și planul cu repartizarea claselor pe școală pentru cele două corpuri de clădire în care vor învăța copii. La fel ca la 67 și ei au în construcție o sala de sport (la care bănuiesc ca sunt întrerupte lucrările din lipsa de finanțare, că-s făcute de Primăria Capitalei) și asta cu șantierul în curte e ceva extrem de neplăcut. Conducerea școlii este dintre puținele care chiar trimit cereri peste cereri la toate forurile posibile pentru a obține ajutor în buna administrare a școlii. O altă bilă albă pentru școală e faptul că stabilirea componenței claselor pregătitoare și a distribuirii învățătorilor la ele s-a făcut în consiliul de administrație, transparent, prin tragere la sorți cu respectarea anumitor criterii, nu pe sub masă sau cum a vrut vreun secretar. De anul acesta vor intra 8 clase de pregătitoare.

Vineri – am avut două ședințe de comisii, la învățământ și buget, scurte pentru două proiecte aflate pentru luni pe ordinea de zi a unei ședințe extraordinare de Consiliu Local. Și pentru că vreau să continuăm discuția despre școli, unul dintre proiectele astea este, ta-na-na-nam, accesul cetățenilor în curților școlilor din Sectorul 3 pe terenurile de sport sau în spațiile de recreere sau cum ar spune cineva din Brașov: fără lacăte pe curtea școlii. Proiectul poate fi consultat aici. Nu va fi chiar fără lacăt, pe timpul nopții curțile vor fi totuși închise, dar după terminarea orelor de curs, în weekenduri și vacanțe pe timpul zilei după un program stabilit în funcție de anotimp, ne vom putea juca în curtea școlii. Ca pe vremuri.

Sâmbătă – așa cum v-am spus mai sus, am făcut turul școlilor, în unele dintre ele cadrele didactice și personalul auxiliar au fost și ei acolo pentru ultimele pregătiri, abia aștept luni dimineață să văd copiii reîntorși în clase și mai ales să văd fețe de boboci în prima zi de școală.

Duminică – Mi-am amintit, în timp ce scriam jurnalul acesta, că eu am plâns în prima și ultima zi de școală a fetelor mele, dar m-am bucurat maxim și nu mi-a trecut prin cap să plâng în prima mea zi de școală. Mi-o amintesc și acum, 40 de ani mai târziu, ca și cum a fost ieri. Aveam un ghiozdan de carton presat și niște șosete albe cu ciucurași. Ochii mari cât două bomboane cu mentă și mintea deschisă. Îmi place să cred că așa a rămas.

Succes copii și profesori în noul an școlar!

Mai avem de parcurs 162 de săptămâni. Să fim bine!

(Visited 103 times, 1 visits today)
Alexandru Petre

Buna Nina! De curiozitate, se mai studiaza limba rusa la Scoala 55? Era ultima din Bucuresti la care se mai studia. Multumesc.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.