Cum lucrăm ca nebunii și zi, și noapte, n-a mai avut cine să se ducă la cumpărături. Nu că am fi avut bani, să fii patron e o aventură pe care am să v-o povestesc într-o zi. În fine, ideea e că aseară frigiderul era gol, dar aveam pâine. Asta-i partea proastă a poveștii.
Partea bună e aia în care a început să ningă și pe mine ninsoarea mă face să uit și de oboseală și de necazuri. Am intrat în casă seara pe la 8 și m-am uitat lung în frigider. Bine, aveam ceva mâncare gătită, o ciulama de ciuperci și-o fasole cu ciolan de toată frumusețea, dar astea în mintea mea nu se potriveau cu ninsoarea. În plus, mă tot uit de câteva zile în cartea aia de bucate pe care mi-a trimis-o Fares și îmi tot fac cu ochiul preparatele de acolo.
Îmi amintesc de-o chestie cu niște pâine prăjită cu usturoi și legume așa că scot o pâine, o ung cu ustoroi, pun pe fiecare felie câte-o bucățică de mozzarella, peste care bucățele de suncă, foarte puțin ardei copt și-o felie de roșie peste care am presărat busuioc. Le-am băgat pe toate la cuptor (180 grade) și am așteptat 10 minute. Au ieșit așa