Tocmai am terminat de recitit Elevul Dima dintr-a saptea. Nu radeti, ca Nichita Stanescu a citit-o de sapte ori. 😀
Drumes descrie in carte, visul unor tineri de a infiinta pe o insula inca nelocuita, o tara perfecta, Grigorida. Desigur ca insula ii asteapata cu o comoara imensa si ei vor fi atat de bine pregatiti si vor avea specialisti din toate domeniile incat planul lor ar fi teoretic imposibil sa nu fie perfect. Practic insa…
Recunosc ca baietii m-au uimit si pentru cateva clipe chiar am crezut ca visul lor se poate realiza. Apoi mi-am dat seama ca asa ceva e imposibil de facut cu oamenii. Oamenii au orgolii, oamenii sunt egoisti si cei mai rau, oamenii pot fi cumparati. Asa ca e mai bine asa, fara tara perfecta, fara armonie si intelegere, fara sport, arta, sau scoli inalte. Fara oameni integrii fara nimic. Pentru ca sunt din ce in ce mai convinsa ca dupa noi va ramane nimic.