Viata la bloc

De la 4 pana la 18 ani am locuit la bloc in Targoviste. A fost prima data, un bloc cu patru etaje in care apartamentele nu aveau balcoane. Am avut acolo prieteni cu care ne jucam in fata blocului cat era ziua de lunga, iar apoi la ora 3PM ( atunci suna sirena de la uzina din oras), fugeam repede in casa si asteptam sa ne vina parintii de la serviciu. Noi am facut parte din generatia care ” a crescut cu cheia de gat” . Cheia asa se pierdea foarte des 🙂 . O data imi aduc aminte ca la pranz ne-am dat seama ca am pierdut cheia. Am cautat-o cred cateva ore si apoi am inteles ca n-o s-o mai gasim si ne-am resemant. Atunci fratele meu si-a dat seama ca ii atarna ceva in captuseala de la geaca 🙂 . Era cheia logic 😀 . Uitase sa o puna la gat 😀 . Asta a fost un caz fericit, in general odata pierduta, ramanea pierduta. Ne-am mutat apoi in alt cartier, tot intr-un bloc cu patru etaje dar de data asta aveam balcon si apartamentul era mai mare. Nu stiu din ce motiv aici nu am mai pierdut cheia ( pesemne ca mai crescusem 🙂 ) In blocul asta nou in care ne mutasem, erau 20 de apartamente si 44 de copii. Nu glumesc! Numai pocaitul de la parter avea 8 😀 . Toti copiii erau apropiati cu noi de varsta + /- 4,5 ani. Ne jucam impreuna, mergeam la scoala impreuna, duminica mergeam la cinema si apoi la cofetarie. Nu toti, dar un grup de 10-12 tot se strangea. Acum majoritatea dintre ei sunt plecati in strainatate. Cand mai merg pe la Targoviste ( apartamentul a ramas in familie) intreb de fiecare dintre ei. Acum cand ma gandesc, vremurile astea imi sunt foarte indepartate si mi-e greu sa cred ca mai sunt si azi copii care isi petrec copilaria cu cheia de gat. Azi nu as avea curaj sa las copii singuri acasa nici macar o ora. Nu stiu cum au avut curaj parintii nostri sa faca asta.
Vezi tu, erau alte vremuri!

Motto

Avem nevoie de 4 imbratisari zilnice pentru a supravietui;
Avem nevoie de 8 imbratisari zilnice pentru a ne ingriji;
Avem nevoie de 12 imbratisari zilnice pentru a creste.
(Virginia Salir)

Bucuresti – Scoala nr. 67

Acum doi ani, cand am fost prima data in curtea scolii 67 din Bucuresti ( intrau fetele in clasa I), aceasta ( curtea scolii) arata ca si cum o cometa a cazut in mijlocul curtii si se formase acolo o groapa mare cu diametrul de cca 20m. Nu era nimic in curtea scolii in afara de groapa si tomberonul de gunoi. M-am speriat si le-am cerut copiilor sa nu iasa in curtea scolii sub nici o forma. Zona nu era imprejmuita cu nimic si ar fi existat riscul ca oricand un copil sa alunece in groapa. Mai tarziu am aflat ca la sfarsitul orelor copii trebuiau sa duca cosul de gunoi la tomberonul din curte 😀 . Din fericire nu au fost accidente.

Ieri la inceperea anului scolar curtea scolii era de nerecunoscut. Teren de fotbal cu gazon sintetic, teren de baschet si handbal cu gazon sintetic, asfalt in rest si cateva bancute. Sincer nu am vazut unde  mai e tomberonul de gunoi 🙂 .

Pacat ca a plouat si nu am putut sta mai mult in curtea scolii dar este efectiv o placere sa  stai sau sa te joci acolo.

Continue reading Bucuresti – Scoala nr. 67

Un ultim omagiu unui mare actor – Stefan Iordache

Actorul Ştefan Iordache – decedat duminică, într-o clinică din Viena – afirma, în ultimul său interviu, acordat “Junalului Naţional” în urmă cu două luni, că a jucat teatru pentru că nu ştia să facă altceva şi că regretă că nu a avut urmaşi.

Am sa postez integral textul interviului acordat Jurnalului Naţional în luna iulie:

Reporter: E ultimul interviu?

Continue reading Un ultim omagiu unui mare actor – Stefan Iordache

A venit toamna

Am fost un weekend obositor ( weekend tripic de inceput de toamna 😀 ).
Am dat o fuga prin magazine ( cu treaba, nu de placere 😀 ), am facut suc de rosii si zacusca, am dus toti 8 copii de pe strada la o pizza si-un suc ( de fiecare 😀 ). Erau toti foarte bucurosi de iesire, dar, de-acum n-or sa se mai vada asa de des la joaca.
Gata, toamna si-a intrat in drepturi, zilele sunt mai scurte, frigul si-a facut simtita prezenta, camara e plina si maine incepe scoala.
Fetele dorm, ghiozadanele sunt pregatite pe hol ( au fiecare cate un caiet, penarul si mult loc liber pentru carti 🙂 ), florile sunt ambalate frumos, incepe clasa a III a.
Mult succes copii!

Bunul simt exista!

Cineva mi-a trimis asta aseara si mi-am zis sa va dau si voua vestea buna 🙂

“Bunul simţ există! L-am întâlnit eu azi în metrou!

Bunul simţ a urcat la Eroilor, cu un copilaş de mână. Copilul nu avea mai mult de cinci ani. Şi, evident, s-a găsit o duduiţă cu simţ de sacrificiu care să se ridice de pe scaun şi să cedeze locul copilului, cum se întâmplă mereu spre eterna mea exasperare. La care asta mica zice:

Continue reading Bunul simt exista!

mama

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu “o alta femeie’, in realitate fusese ideea sotiei mele.

“Tu stii ca o iubesti!”- imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. “Viata este foarte scurta, dedica-i timp “…
-“Dar eu te iubesc pe tine”, am protestat.
-“Stiu, dar o iubesti si pe ea, deasemenea”.

Continue reading mama

11 septembrie

11 septembrie 2001 ramane in memoria colectiva ca unul dintre cele mai complexe si infricosatoare acte de terorism, indiferent la care teorie a conspiratiei ne plecam urechea sau spre ce organizatie sau guvern intindem degetul acuzator. Una dintre cladirile distruse partial in acel atac a fost Pentagonul. Coincidenta bizara, pentru ca tot intr-o zi de 11 septembrie, in anul 1941, se incepusera sapaturile pentru constructia sediului armatei americane. Reparatiile in urma avionului prabusit pe cladire au durat exact un an, incheindu-se astfel tot la 11 septembrie, in 2002.

Buna dimineata

Azi dimineata m-am trezit mult prea tarziu pentru programul meu obisnuit ( 7.20 in loc de 6.30 😀 ). Am bagat repede un 3 in 1 ( spalat, imbracat, machiat) si eram gata sa plec oarecum besmetica la serviciu.

Cand am iesit din casa insa, am vazut ca unul din trandafirii japonezi din curte inflorise. E un trandafir japonez cu floare portocalie. Era atat de frumos incat m-am trezit brusc si am uitat de graba si  serviciu si am stat sa privesc floarea. Stiti vorbele alea care se spun despre flori ” cand vezi o floare inflorind ti se umple sufletul de fericire si uiti de tot si de toate” ? Ei bine sunt aproape adevarate.

Am plecat apoi spre servici cu o buna dispozitie de zile mari, nu m-am mai grabit deloc (si am ajuns, culmea, la timp la serviciu) am avut timp pe drum ( datorita aglomeratiei evident) sa vad ca toamna incepe sa-si faca simtita prezenta, copacii au inceput sa capete culorii ruginii si fetele au trecut la cizme 😀 . Am privit oamenii din masini care citesc presa in timp ce asteapta la stop sau isi dau cu ruj ( cazul meu 🙂  ).

Continue reading Buna dimineata