Păzea…plecăm cu trenul

Am reintrat în normal. Atât de normal că mâine vream să plecăm în vacanță. 😀 De fapt în semivacanță. La țară, la parinții mei. Așa-i că nu merge cuvântul țară cu imaginea alăturată?

Fetele sunt atât de entuziasmate de plecarea asta, cum n-au fost parcă niciodată. Dar voi habar nu aveți de ce. Răspunsul este: pentru că vom merge cu trenul.

Eu personal n-am mai călătorit cu trenul de…am uitat de când. Din facultate, aproape. Fetele au mai fost de vreo două ori în viața lor, ba cu bunicii, ba cu mătușa (da Cristina, tu ești mătușa 😀 ), dar sunt ani de atunci, să tot fie vreo 5.

Continue reading Păzea…plecăm cu trenul

Trenul

In seara asta, cand ne intorceam de la dansuri, fetele m-au intrebat ” Cum e mami, noaptea in tren?”. Pe drumul spre casa trecem pe langa o cale ferata, pe care tocmai trecea un tren. 😀  Le-am zis ca e ciudat si am inceput sa-mi amintesc…

Pentru ca noi stateam in Targoviste si bunicii la Braila, mergeam la tara cu trenul. Ai mei n-au avut masina cam pana am ajuns eu in clasa a VI a, asa ca am tot mers cu trenul.

Prima amintire legata de tren, o am de la un 23 August, sau ma rog, in jur de 23, cand m-a bagat taica’miu pe geamul unui tren impreuna cu bagajele, ca sa nu mearga cu mine prin aglomeratia de la usa pana la locurile noastre. A fost super!!

Continue reading Trenul