Am povestit acum ceva timp aici cum am descoperit fondul de ten pe la 14 ani. Tot acolo mă plângeam că nu am pensulă pentru fondul de ten. O vreme am căutat prin magazinele de cosmetice, am ajuns apoi și-n farmacii, până când o prietenă mi-a făcut în sfârșit rost de una. Numai că știți cum e, îți dorești foarte tare un lucru, iar când ajungi să-l ai, se întâmplă să nu-l mai vrei sau și mai rău să nu-ți mai trebuiască. Pentru că acum fondul meu de ten arată așa:
Folosesc fondul ăsta de ten (varianta veche, bineînțeles) de vreo 4 ani. Am fost întotdeauna foarte mulțumită de el, n-am testat dacă rezista 24 de ore, eu de obicei îl port pe față doar vreo 10, dar își face treaba cum nu se poate mai bine, mai ales dacă nimerești nuanța potrivită. Pentru că ne place sau nu, să știi să-ți alegi nuanța fondului de ten conteaza 99% la un machiaj reușit. Câte fete nu vedem zilnic cu fața bronzată (vorba vine) și gâtul alb? Dap, prea multe.