E gata biroul

Mai ştiţi când vă ziceam săptămânile trecute că trebuie să vină zugravii să-mi renoveze biroul (da, renoveze e cuvântul corect, pereţii se cojeau de-a dreptul)? Ei bine, aţi ghicit, n-au mai venit. Pentru că e criză şi nu-i rentabil să iei lucrări mici, gen o cameră. Sau, mai există o variantă, oamenii sunt foarte buni şi au mult de lucru, asta i-ar scuza parţial, telefonul ăla în care mă anunţă şi pe mine că nu mai vin, trebuia dat.

Oricum, am trecut peste asta, m-am apucat eu cu Sorin de treabă, am şlefuit şi reparat pereţi, am pus tavanul fals, am dat cu lavabil şi am rămas cu ceva bani în cont, fapt pentru care vă scriu acum de pe cel mai frumos laptop din univers, al meu.

Pentru că v-am promis poze, uite câteva, mi-e drag de camera asta de nu mai pot, e locul unde îmi petrec cea mai mare parte din zi, chiar dacă în ultimul timp am stat mult şi-n atelier. V-am spus că ştiu să pun nasturi?

Gata cu vorba, uite pozele, mâine sper să să arăt un filmulteţ.

Tags: birou renovat, economie, laptop, Tassimo, zugravit

Abia aștept

De câtea zile nu prea-mi mai vine să mă apropii de calculatorul meu vechi. Nu că m-ar fi supărat cu ceva, dar știți cum se întâmplă, parcă nu-ți mai vine să îmbraci paltonul vechi atunci când știi că cel nou e deja pe drum spre tine. Și asta se întâmplă zilele astea cu computerul meu vechi. E pe cale de a fi înlocuit.

Nu, nu-mi pare rău că-l schimb, voi știți de câte ori m-am plâns eu pe aici că îmi doresc un laptop nou, care să fie numai și numai al meu, cu care să împart și bucurii și necazuri și de pe care să scriu texte frumoase, care să-mi placă în primul rând mie și apoi, după publicare, să fie apreciate și de voi. Știți de când n-am mai scris un text de care să fiu mulțumită? Hmm…cam de multișor. Unul dintre ele poate fi ăsta, dar a fost scris, așa, mai profi, nu mi-am lăsat eu să zburde gândurile așa cum aș fi vrut.

Dar sunt sigură că odată deschis laptopul nou, mă voi purta cu el așa cum o făceam cu caietele noi de școală, în care scriam frumos de tot, cel puțin primele zece pagini. Apoi voiam un stilou nou ca să pot scrie frumos și restul caietului.

A, și abia aștept să mi-l personalizez. Să-l fac al meu pe veci sau, mă rog, până se va curăța personalizarea. Sunt ca un copil din ăla mic care-și așteaptă jucăria, dar nu las să se vadă asta. Adică, vă spun vouă aici, dar eu în timpul z
ilei încerc să nici nu mă gândesc la asta, să treacă timpul mai repede și să-l primesc odată.

Da, mi-a fost promis de ziua mea (dacă mă gândesc bine cred că au trecut vreo câțiva ani de când s-a întâmplat asta) iar anul ăsta a venit timpul să-l am, poate chiar un pic înainte de ziua cu pricina. După aproape patru ani de blogăreală, timp în care m-am chinuit cu doua desktop-uri vechi și un laptop micuț, pe care le împărțeam cu toată lumea din casă, poate că a venit timpul să fac o schimbare și să am și eu computerul meu.  Poate vine chiar azi, cine știe?

Și să vedeți voi apoi ce chef de scris o să-mi vină. Chef mă, nu glumă!

Tags: calculator nou, calculator vechi, laptop

Mă joc în grădina din vis

De ani de zile visez din când în când o grădină frumoasă. Ce spun eu frumoasă, e un fel de rai. De cele mai multe ori, acolo nu sunt singură, am cu mine prieteni, persoane din familie și uneori necunoscuți. Necunoscuți la început, pentru că pe măsură ce trece timpul (din vis) toți necunoscuții îmi devin parteneri de joc.

Jocul diferă de fiecare dată și pe măsura ce am crescut, a devenit mai complicat. Mai compicat și mai palpitant. Mai complicat și mai interesant.

Nici grădina nu-i mereu aceiași, sau nu-i în același anotimp, sau nu-i în același loc. Dar e gradină. Indiferent că-i uneori plină de păsări, alteori plină de case, întotdeauna știu că-i o grădina. O grădină de vis, din vis.

V-am spus azi de gradina mea, pentru ca zilele astea am visat-o din nou. Dacă de obicei eram acolo cu mâinile goale, acum aveam cu mine ceva ușor, dar totuși aveam ceva. Era un laptop  Asus G60J. Nu știam la început la ce-mi va folosi, dar mă bucuram că-l am cu mine și speram în gând ca visul ăsta, (de câte ori ajung în grădină, știu că-i un vis) să fie măcar puțin realitate și să-mi rămână, după ce mă trezesc, dacă nu grădina, măcar notebook-ul.

Să revenim. Încet, încet, oamenii din grădină s-au apropiat de mine și m-au rugat ceva: Să le salvez locul. Gradina urma să fie furată. Eu, mai novice decât mă credeau ei, am ridicat din umeri și până să apuc să spun ceva, mâinile lor s-au îndreptat toate spre laptop. “Dă-i drumul!” au rostit într-un glas, “el va ști ce-i de facut”.

Oarecum neîncrezătoare am dat drumul laptopului și în timp ce pe ecran apăreau rând pe rând componentele lui (procesor Intel Core i7 de ultimă generație secondat de 4GB de memorie RAM și o placă video nVidia GeForce 260M cu încă 1 GB de memorie dedicată) simțeam că oamenii aceia puteau avea dreptate, toate astea ne vor ajuta să găsim o soluție de salvare pentru grădină.

Urma ca un robot foarte deștept  sa vină și să fure grădina. Forța lui venea tocmai din faptul că nu aprecia dimensiunile, pentru el totul avea aceiași mărime.

Mie întotdeauna mi se păruse că ea e situată (grădina zic) pe un fel de norișor, dar chiar să o poată fura cineva nu mă gândisem niciodată.

Unul dintre oamenii veniți foarte aproape de mine, a spus ceva legat de clone. A fost suficient. Salvarea grădinii putea veni doar din munca noastră a tuturor. Trebuia să creăm o nouă grădină. O grădină identică cu cea în care ne găseam, dar de dimensiuni mult mai mici. Trebuia să fie identică pâna la cel mai mic detaliu. Robotul nu aprecia mărimea dar în rest nu putea fi păcălit. Aveam nevoie să creăm o lume reala, o lume 3D.  

Nu ne-a fost greu. Treaba a mers ca pe roate, fiecare din noi se pricepea la ceva. Ok, eu nu mă pricepeam la nimic, dar măcar era Asus-ul meu. Era incredibil. Totul arăta real. Totul. Oamenii, copacii, pasarile, casele, până și pârâul curgea identic.  

Am avut noroc și că robotul a venit de undeva de jos. Dacă ar fi venit pe orice altă parte, ar fi văzut mai întâi grădina, în ansamblul ei.

 Așa, venind de jos, grădina întreagă nu-i apărea decât dintr-un singur loc. Din locul în care, sunetul grădinii (păsări, foșnet, vânt) se auzea mai profund ca oriunde.  Din notbookul meu cel nou și puternic. S-a îndreptat înspre el și aproape că ni l-a smuls din mâini. A dispărut în câteva secunde fără să ne fi aruncat noua, nici măcar o privire.

Totul s-a petrecut foarte repede, nimeni n-a avut timp să se sperie sau să spună ceva. În câteva secunde toți au trecut apoi, de la îngrijorare la extaz. Grădina fusese salvată.

În clipa aceea mi-am dat seama că visul se va sfârși curând. Uitasem o perioadă că totul se petrecea în vis. M-am bucurat că se sfârșește. N-aș mai fi vrut să stau acolo fără bijuteria mea de laptop. Trebuia să mă trezesc și să fac ceva pentru a avea unul al meu. Unul real. Asus G60J există.

Tags: Asus, laptop, oameni, vise

Sunt client Romtelecom

Sunt client fidel Romtelecom, in sensul ca, daca tot aveam telefon fix de pe vremea impuscatului,  mi-am luat si internet de la ei, net cu viteza buna si trafic nelimitat, dar si pe bani semnificativ mai multi decat as fi platit la retelele din cartier.

Cand acum vreo doi ani s-au ieftinit mult abonamentele de internet chiar si la Romtelecom, am vrut sa transferam si noi abonamentul. Nu mai tin minte exact, dar noi plateam in jur de  25  euro + TVA/ luna si cine isi facea abonament nou platea 15 euro/luna,  in aceleasi conditii. Cred ca a vorbit Sorin atunci zile in sir cu ei (noroc ca pe banii lor), a facut cereri peste cereri. Nu s-a putut. Cand ne-a venit noua ideea sa inchidem pur si simplu abonamentulvechi  si sa ne facem altul nou, au fost incantati. Pentru ca am facut abonament nou putean lua, cu o rata de cca 6 euro/luna adaugata la factura  si un calculator nou.  S-au bucurat atunci fetele nespus de noul calculator primit. 

Acum Romtelecom are o oferta noua de internet mobil. Pentru ceva banuti in plus poti lua odata cu internetul mobil si un laptop, care fie vorba intre noi, mi-ar veni mie manusa.

Cum avem nevoie de internet mobil pentru la tara la parintii mei care ar putea astfel sa fie legati cumva de lume, am zis  ca totul se leaga si am sunat la Romtelecom. Acum trei saptamani. Ne-au procesat cererea, au zis ca totul e in regula sa mergem la orice magazin Romtelecom sa luam modemul USB si laptopul.

Am vorbit de atunci in fiecare zi cu ei la telefon si am fost de trei ori trimisi degeaba la cel mai apropiat magazin Romtelecom pentru incheierea contractului si ridicarea modemului.

Cand le spuneam ca mergem degeaba, ca nu au nici modemuri nici laptopuri, au dat din colt in colt si au inceput sa spuna “or sa vina joi”. Joi cand am sunat, au spus ” n-au venit dar mai sunt cateva la magazinul Romtelecom de la Vitan” . Am fost acolo, mai erau cateva dar stricate.

Nu va spun mai multe, doar ca de trei saptamani Romtelecomul nu are cum sa incheie contracte de internet mobil, dar…. reclama lor se difuzeaza in continuare cu mare tam tam pe toate posturile.

Nu mai pun problema ca-i reclama mincinoasa si cineva ar trebui sa se sesizeze, dar pun problema din punctul de vedere al firmei Romtelecom. Cati bani si clienti or pierde ei acum? Si-or fi facut vreun calcul?

Sa platesti o campanie in presa de o asa mare amploare si tu sa nu ai produsul caruia ii faci reclama, mi se pare o lipsa crasa de profesionalism, la care m-as fi putut astepta din partea lui nenea Nelu, cu laptaria de la piata, dar la Romtelecom aveam pretentii.

Asa ca, pentru cei care sunt hotarati sa-si ia zilele astea un abonament de internet mobil exista variante desigur. De Vodafone si Orange stiu sigur ca au si ei asemenea oferte, ce-i drept nu le-am studiat in amanunt ca de, sunt client Romtelecom. Da’ pana cand?

later edit:

Ca urmare a articoluli scris, o domnisoara care-si face treaba,  de la relatii publice Romtelecom, mi-a scris un mail politicos prin care se angajeaza sa ma ajute pentru solutionarea problemei…

Desi pare greu de crezut, laptopul si modemul despre care vorbesc eu mai sus, sunt la ora asta la mine acasa.

Deci da, se poate si da, sunt client Romtelecom.

Tags: internet, laptop, minciuni, mobil, neprofesionalism, romtelecom, teapa

Vreau laptop

Simt din ce in ce mai tare, nevoia de a cara computerul dupa mine. Probabil ca e din cauza gentii mari pe care o port zilnic  aproape goala.

Dar eu ma hotarasc greu si pana mi se aproba bugetul ( adica strang banii) vreau sa ma documentez.

Nu imi trebuie cine stie ce scula, vreau doar sa stie wireless, sa proceseze rapid si sa nu fie ditamai magaoaia. Bineinteles ca dupa ce o sa-l iau o sa ma trezesc ca vreau mai multe, dar deocamdata ma gandesc sa dau maxim 7-8 sute de $.

S-o gasi asa ceva, sau vrabia malai viseaza?

Tags: achizitie, criza, laptop, notebook