Jurnal de femeie cu toane (III)

Astăzi (20 ianuarie 2014)…înțeleg că deja luna ianuarie e pe sfârșite deși parcă ieri erau sărbătorile. Așa ni se duc anii, de aproape nici nu-i simțim. Am azi o zi destul de complicată pe care sper (ca de fiecare dată), s-o termin cu bine.

Afară…se anunță că încet, încet va veni un pic de iarnă și poate cu ceva noroc vedem si câțiva fulgi de nea.

În grădina…plantele sunt speriate. Nu mai știu în ce anotimp suntem și nu-și dau seama dacă trebuie să mai doarmă un pic sau să se trezească complet la viață.

În casă…e liniște. O să dau eu acum drumul la muzică. Am o bibliotecă nouă, micuță și cochetă. Am luat-o sâmbătă pe la 10 dimineața și după-amiază era gata plină. Partea proastă e că n-au încăput în ea toate cărțile care stau pe diferite rafturi prin casă, așa că ar mai trebui una. Să vedem…

În bucătărie…miroase a cafea. Nici măcar n-am scos vasele din mașină. Am luat repede cana aburindă (să-mi aduceți aminte să pun cafea în expressor) și m-am refugiat în fața laptopului, pe care am visat azi-noapte că trebuia să-l dau cuiva. Nu știu cui, nu știu de ce, dar mă bucur că m-am trezit fără datoria asta.

Sunt îmbrăcată cu…ghete negre, pantaloni negri, bluză + pulover corai și vestă de blană neagră. Da, știu, mai rar așa apariție. :)))

Ce muzică ascult acum… Vă rog să aveți o viață frumoasă. Îmi dă așa o energie de dimineata melodia asta…

Ce cărţi citesc zilele astea…sunt tot la  Lebădana Neagră. Impactul foarte puțin probabilului, de Nassim Nicholas Taleb. Mai am puțin si-o termin, e genul de carte care îți cam dă peste cap convingerile, dar nu-i musai să rămână așa. Învăț din ea, dar nu mă las total convinsă.

Ce mai meşteresc eu…lucrăm acum la niște gentuțe pentru cosmetice bărbătești. Ies foarte faine, sunt și personalizate și dacă n-ar fi croite exact atâtea câte s-au comandat, mi-aș fi oprit și eu una.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să mergem la ai mei la țară, că tare mult își dorește tata să vadă și el mașina nouă. Bine, bănuiesc că vrea să ne vadă și pe noi, dar …

Am învăţat că… cei care nu abandonează mai au o șansă să câștige lupta, pe când cei care s-au oprit, au pierdut-o deja.

Sunt recunoscătoare… dar mi se întâmplă uneori să uit să mulțumesc tuturor celor față de care mă simt recunoscătoare. Așa că azi, spun cu mâna pe inimă către toți cei care cred că le datorez recunoștință: dragilor, vă sunt recunoscătoare!

Mă gândesc… că vreau să mă fac profesoară. Evident, într-o viață viitoare, dar mă gândesc.

Aştept/sper… ca unghiile cu gel pe care mi le-am făcut pentru a doua oară în viață săptămâna trecută (prima dată a fost un fiasco, nu întrebați) să mă țină măcar până la sfârșitul săptămânii ăsteia. Deocamdată arată impecabil.

Un citat/proverb favorit

“Răsplata unui lucru bine făcut este, întotdeauna, o sarcină în plus.”
– Mark Twain

O fotografie preferată… un loc ideal pentru citit:

loc pentru cititsursa foto

(Visited 63 times, 1 visits today)

Related Post

Vienela

Mi-a placut asta cu plantele… Nici noi nu mai stim in ce anotimp suntem… Ele, saracele, cum si-ar putea da seama? Am inteles ca s-ar anunta ninsori si pe la noi, spre sfarsitul saptamanii. Din cate povestesti tu, pe la tine este deja iarna… Eu sunt in tricou… :))))
Profesoara mi-as dori si eu sa fiu… Chiar si de maine, daca ar fi posibil. Cum stiu sigur ca este cam tarziu, astept viata viitoare. :))))

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.