fără toane

De trei săptămâni fetele au epocă de teatru. La Liceul Waldorf în clasa a VIII-a copiii au epoca de teatru în care pun în scenă o piesă de teatru adevărată.

Azi suntem invitați la premieră. Copiii au muncit din greu aceste săptămâni, probabil le-au făcut probleme mari celor doi profesori de teatru pe care-i au, dar aseară fetele erau mulțumite de cum iese piesa și noi, părinții, abia așteptăm să vedem mâine spectacolul.

Știm doar că au pus în scenă piesa Ivan Turbincă (dap, aia cu dracii), dar ei n-au avut voie să ne spună niciuna din replici. Nimic. Nici măcar de costume nu ne-am ocupat noi de data asta. Piesa se ține într-o adevărată sală de teatru și cum repetițiile din ultima săptămână au avut loc în sală, copiii s-au obișnuit cu scena, dar mai ales cu spatele ei. Le plac culisele și tare mult le-ar plăcea să se întoarcă acolo. Dar până atunci să vedem cum iese piesa în seara asta.

Mâine plecăm la munte. A scris Dollo aici despre locul în care vrem să mergem. Ioana a mai fost acolo astă vară, cu tabăra de dulcinei, și de atunci ne spune într-una că e foarte frumos acolo și că e musai să-i cunoaștem și noi pe Carmen și pe General, niște oameni extraordinari dacă e să mă iau după spusele ei. Și cum ea până acum nu s-a înșelat deloc în priviința oamenilor, tind s-o cred pe cuvânt și să aștept și eu să-i cunosc pe cei doi și să le descopăr colțișorul de rai creat în mijlocul munților. Tabăra Oratia și e situată la poalele Cetății ORATIA și e vecină cu Piatra Craiului şi Peştera Dâmbovicioara. Sperăm s-o găsim ușor.

Vă las. Urmează să vă povestesc luni cum a fost cu piesa de teatru și cu scurta noastră evadare din oraș. Să aveți un weekend frumos și voi!