1838 – S-a nascut pictorul Nicolae Grigorescu (d. 1907).
Camil Ressu a spus despre el:
Tag: oameni
4 mai
La 4 mai in 1955 a murit la Paris, marele George Enescu. Eu cand zic George Enescu imi rasuna usor in ureche Rapsodia romana. Nu sunt cine stie ce meloman, dar macar atata lucru stiu si eu.
Off topic
Vreau sa postez asta pe blog si caut o referinta despre George Enescu pe Wikipedia.org, site serios zic eu, desi am mai gasit mici neconcordante de date si legaturi, insa cum spuneam, mici.
Sa nu mai fie….
Sunt multe lucruri inventate de oameni care sunt inutile pentru unii dintre noi, dar care conteaza foarte mult pentru altii. Eu de exemplu, n-as spune niciodata despre lacul de unghii ca e inutil, desi sunt probabil multi oameni, chiar femei, care ar putea trai fericite si fara asta. 🙂
Dimineata o pieptanam pe Iulia si ea m-a intrebat: ” Mami ce lucruri ai vrea tu sa dispara?”
I-am spus ca orice om normal la cap: ” Bolile, saracia si politicienii.” N-a fost multumita. A vrut sa-i spun lucruri inventate de oamneni. N-am stiut ce sa-i raspund pe loc si am intrebat-o pe ea. Mi-a zis ca ea isi doreste sa dispara pieptanul, scoala si la al treilea se mai gandeste. 😀
Cum actionezi la nervi?
Mda, se mai intampla sa avem si nervi. Nu des, ca dam in altlele. Dar tre’ sa recunoastem ca avem.
Azi m-am certat cu sefu’. De fapt nu ne-am certat, ca certat inseamna ca el zice ceva si eu zic altceva, discutam in contradictoriu, etc. Deci n-a fost cearta, ca la noi doar el tipa, eu stateam ca ala prostu‘ si doar ca nu ziceam “da sa traiti, aveti dreptate”. 🙁
Nu radeti ca de obicei nu sunt asa, insa acum am ramas perplex, pentru ca nu m-a mai certat niciodata. De 4 ani de cand lucrez aici, nu m-a certat deloc si acum a prins curaj, ca-i criza si si-a dat arama pe fata. Deci da. Nu conteaza, nu despre asta vreau sa discut, e dreptul lui sa tipe, e dreptul meu sa plec. 😀
Cu nervii am eu o problema. Ce faceti voi cand aveti nervi? Ziceti vorbe pe care altfel nu le-ati spune, sau nu? Asteptati sa treaca criza ( de nervi 🙂 ) tacuti (cum am facut eu fara sa vreau), analizati situatia si luati o decizie ( daca e cazul, bineinteles) la rece si in liniste, dupa ce apele s-au limpezit?
O zi de Paste
Fetita se trezeste ca in fiecare duminica, un pic mai tarziu. Nu atat de tarziu pe cat ar vrea, insa duminica somnul pleaca devreme.
Azi se inbraca frumos. Pentru ca primavara si-a intrat in drepturi si vremea acum ii permite isi ia plovarasul subtire roz, lucrat finut de bunica cu anchior. Isi pune si fustita gri, lucrata de mama la noua prima ei masina de cusut. Isi pune dres de doamna, desi ea nu are decat 10 ani si e foarte multumita de felul in care ii vine tinuta. O sa-si puna balerinii gri cand va iesi impreuna cu tata din casa. Vor merge impreuna la cateva rude, carora le vor duce imparteala.
Mama a pregatit deja farfuriile cu bunatati, cozonac, drob si oua rosii.Totul e gata, cei doi pleaca. E ziua de Paste. Pana si Dacia lor din ’75 era rosie. Au facut turul orasului in cateva ore. Pe unde se duceau, rudele ii primeau cu zambete si oua rosii. Si se minunau. Vai ce mult a crescut fetita! Am auzit ca invata foarte bine! Si ce frumoasa s-a facut! Seamana cu taica’su! Si tatalui ii crestea inima, cand auzea asa vorbe frumoase, despre odrasla lui.
Sta in puterea noastra
Acu’ un an si jumatate, o colega a venit la serviciu plangand. Copilul ei avea urgent nevoie de transplant de sange. Mult sange. Spitalul spunea ca el are sanse mari sa traiasca, daca i se face aceasta transfuzie, numai ca nu exista sange.
Auzim mereu chemari de genul celei facute de Nicu aici, care incearca sa ne trezeasca cumva, sa ne spuna ca sta in puterea noastra sa facem ceva, ca este foarte simplu, ca ne poate face chiar bine (daca nu fizic, psihic cu siguranta), ca nu ne costa nimic, ba dimpotriva (castigi o zi de concediu platit, un abonament gratuit pe mijloacele de transport in comun pe o zi si 10 sau 7 bonuri de masa) asta de fiecare data cand mergi sa donezi. Ti se fac si analize gratuite pentru a depista grupa de sânge, Rh-ul, hepatita B si C, HIV, sifilis, hemoglobină.
Sa reluam povestea. Ne-am mobilizat Continue reading Sta in puterea noastra
Angajatul tip
Ieri am fost cu masina la service. In afara de faptul ca am intarziat doua luni cu revizia, au trebuit schimbate a doua oara placutele de frana si am fost de acord sa-mi schimbe uleiul din cutie la 30.000 de km (mi se parea normal ca la o revizie sa se schimbe uleiul, acum ca ala din cutie nu-i tot una cu ala din motor e alta treaba 🙂 ), nu s-a intamplat nimic deosebit legat de masina acolo.
In orice firma care merge, exista oameni care muncesc si aduc beneficii firmei aleia care-i plateste si inevitabil exista acolo cel putin un angajat tip. Inca nu am fost intr-o firma in care el sa nu existe. A fost angajat prin nu se stie ce pile, e baiat bun cu ceilalti angajati (in sensul ca nu deranjeaza) si isi face treaba (da, i se da si lui o treaba de facut, ca va ziceam firma inca merge). Service-ul la care am fost nu face exceptie.
Exista aici un loc in care clientii asteptau cele doua ore batute pe muchie, sa-si vada masina iesita din verificare. Cu scaune, fotolii, radio (dat un pic cam tare pentru gustul meu) aparat de cafea si biroul angajatului tip cu niste rafturi in spatele lui, unde stateau aruncate fix imprastiat, capace de roti, stergatoare, presuri si alte piese si accesorii auto, la care Continue reading Angajatul tip
8 aprilie
1911: S-a nascut Emil Cioran, eseist şi filosof, scriitor de limba franceză (d. 1995)
Mărturisesc că am privit cândva ca pe-o ruşine apartenenţa la un popor oarecare, la o colectivitate de învinşi, cu origini asupra cărora nicio iluzie nu-mi era permisă. – Ispita de a exista
Stiu sa merg pe bicicleta
Eram in clasa a IV a, si ma mutasem de curand intr-un cartier nou (nou pentru mine), la o scoala noua (tot asa) iar acum urma sa-mi fac prieteni noi.
Zis si facut. Si cum in mintea mea atunci era clar faptul ca trebuia sa te dai mare, ca sa te faci repede remarcat, am intrat in vorba cu o fata de varsta mea cu care aflasem ca o sa fiu colega la scoala si i-am spus ca eu stiu sa merg pe bicicleta (in afara ca, ma uitasem foarte atent cum merg altii pe bicicleta, eu personal nu incercasem niciodata), apoi ca sa o fac de ras am intrebat-o daca ea stie sa mearga pe bicicleta.
Ea zice « nu, dar eu am bicicleta! » Mda, se dadea mare.
Mai departe nu mai stiu cum a decurs discutia, cert este ca a doua zi s-a prezentat impreuna cu tatal ei la mine la usa. Taica’su ma ruga sa o invat si pe ea sa mearga cu bicicleta, pentru ca vrea sa-i ia o bicicleta noua si ar vrea ca ea sa invete pe asta veche pe care o are.
Nu stiam ce sa fac, sa ma bucur ca aveam ocazia in sfarsit sa incerc o bicicleta sau sa recunosc ca de fapt, eu nu am mers in viata mea cu asa ceva si ca doar m-am laudat. Omul m-a scos din incurcatura « Hai Nina, te rog sa te ocupi tu, ca eu nu am timp, sunt foarte ocupat! ». Aha deci o sa fim singure. « Ok, am zis, sa ma astepte cu bicicleta in spatele blocului, vin imediat ».
Si-am venit.
Bicicleta era intreaga dar arata jalnic, era un Pegas portocaliu. Continue reading Stiu sa merg pe bicicleta
Amandoi
Odinioara
Erau tineri amandoi si cam de aceeasi varsta. Baiatul era imbracat cashual usor neglijent, dar o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu un suras usor melancolic, aruncat din coltul buzelor. Fata plutea parca intr-o rochita de bumbac inflorata, cam decoltata pentru vremea de afara. Asa ii spusese mama cand sa iasa pe usa si ii daduse in fuga un sal, sa-si acopere cu el umerii si decolteul. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un film sau la o piesa de teatru. Erau amandoi si doar asta conta acum.
Peste 5 ani
Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat cashual si o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu o saptamana in urma, in fata ofiterului starii civile, cu un suras usor melancolic, aruncat parca din coltul buzelor. Femeia plutea parca intr-o rochie de bumbac deschisa la culoare, cam decoltata pentru vremea de afara. Bine ca avea cu ea, salul pe care il pusese mama in bagaje, cand se pregateau sa plece in calatoria asta de vis. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un muzeu sau la o corida. Erau amandoi si asta conta acum.
Peste inca 10 ani Continue reading Amandoi