Știu că una din poze am pus-o și ieri pe facebook, dar azi trebuie să vi le arăt pe fete. A fost prima lor ședință foto, au fost emoții, a fost timiditate, dar s-au descurcat:
Pozele au fost făcute în cadrul proiectului Portret de copil. Multumim Bogdana, Cristi și Radu!
Azi îmi vin fetele acasă. Acum sunt la Târgovişte şi se întorc la Bucureşti după ce au avut un traseu foarte sinuos vara asta. S-au tot plimbat, au tot întâlnit oameni copii noi, s-au distrat pe cinste, ce să mai. În fiecare zi când vorbeam la telefon îmi povesteau o grămadă de lucruri pe care le-au făcut în ultimele ore. Mă bucur tare că n-au mai plâns după mami şi tati, cum faceau în ultimii ani şi că s-au distrat. Anul asta au fost plecate din 19 iunie şi până azi, cu pauză de o săptămână cât am avut concediu eu.
Îmi este aşa de dor de ele… Nici nu prea am intrat în timpul ăsta la ele în cameră, ca să nu-mi fac rău. 🙁
Dar de azi gata. Vor fi acasă dupa amiaza (au vrut neapărat să vină cu autobuzul de la Târgovişte şi apoi cu metroul până acasă). Mamaia le pregăteşte supă cu galuşti, piure şi salam de biscuiţi. Exact ce e place mai mult. Tati a curăţat piscina şi le-a pregătit terasa pentru joacă. Eu m-am învârtit ca un ….. şi n-am făcut mai nimic.
Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar citeste continuarea
Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar o sa aflu. 😀
Dupa doua zile, in care am fost foarte uimita si i-am satisfacut niste cerinte minimale, de genul “mami te rog sa-mi lasi folia de ambalat sandwish-urile pe raftul de jos”, dupa doua zile spuneam, ma intreaba aseara: ” Mami, eu cand vin dimineata in bucatarie sa pregatesc astea, pot ma sa aprind lumina?”
Azi a fost zi haotica, misto, grea, epuizanta, reala. In jurul pranzului trageam efectiv de mine. Acum mi-am amintit asta si am zambit. 🙂
Ce face omul cand are prea mult timp liber? Prostii.
Ieri au sarit fetele pe mine ca vor si ele bloguri. Degeaba am incercat sa le spun ca blogurile nu-s pentru copii, ca si daca isi fac blog tot atat de putin le las la calculator, etc. , ca nu a fost chip cu ele. Este adevarat ca sunt niste fete care niciodata n-au abuzat de calculator sau televizor si daca au de ales, si-ar petrece oricand timpul liber mai degraba afara la joaca.
Asa ca am zis hai sa le fac ( macar sa le vad preocupate sa scrie ceva) . Si Iulia si Sonia au inteles rapid despre ce-i vorba, au invatat sa scrie un articol nou, sa-l editeze, sa aprobe sau sa stearga comentarii si sa-si aduca muzica preferata de pe you tube sau trilulilu, la ele pe blog 😀 . O sa incerc sa le tin sub observatie si sa speram ca din chestia asta n-o sa iasa nimic rau.
Edit later: