E aproape sfarsit de martie

Nici nu știu cum a trecut luna asta. Bine, a ajutat și vremea ca zilele să treacă toate la fel și să ne trezim la sfarșit de martie ca dăm ceasurile înapoi (ok, ăia care le-am plătit le putem purta în continuare) și încă să nu simțim pe deplin primăvara.

Pentru că n-am fost harnică la scris nici luna asta, (fie vorba între noi, nu mi s-a întamplat în veci să scriu doar 2 articole într-o lună) m-am gândit să mă scot ca și luna trecută si să fac un articol cu tot ce-am făcut în martie, care să rămână așa, pentru eternitate:

  • Încep cu una rea de tot, în seara de 11 martie mi s-a furat telefonul la Auchan. Nu pot să spun că nu i-am invitat cumva pe hoți să-l ia ținându-l lejer în buzunarul de la geacă. Cu toate astea, am fost șocată când am văzut că nu-l mai am. Dap, am făcut plângere la poliție, mi-a spus politistul: Da, doamnă, e dreptul dumneavoastră să depuneți plângere, numai să n-aveți nicio așteptare. Adevărul e că n-am.

Continue reading E aproape sfarsit de martie

Romania, tara oamenilor cinstiti

românAcum vreo zece ani

Sotul meu avea o dacie masina de serviciu. Masina ramanea in fiecare seara in fata portii ca un caine credincios. Era o rabla cu care insa ne faceam treaba isi facea treaba.

Intr-o duminica dimineata masina nu mai era in fata curtii. Nu ne venea sa credem. Am intrat in casa sa vad daca sunt cheile, ma gandeam ca a dat-o cuiva si nu-si mai aduce el aminte. Acum logic vorbind, cine sa fure o rabla de dacie? Ei bine, uite ca s-a gasit cineva. 😀

Continue reading Romania, tara oamenilor cinstiti

Telefonul de lemn de la Obor

Am un var, Georgian, din Braila. De cateva saptamani e detasat cu serviciul, impreuna cu cativa colegi, sa renoveze  o scoala din Bucuresti. In primul weekend petrecut in Bucuresti, s-au dus baietii in piata la Obor, sa-si mai ia una alta. Nu stiu ce si-au luat ei pana la urma, cert e ca lu’ vara’mio i-au furat rromanii din Obor si telefonul si banii pe care-i avea la el. Aproape o tragedie. Ma rog, s-a obisnuit pana la urma cu gandul ca la Bucuresti nu-i voie sa fii neatent si sa-ti tii banii sau telefonul in buzunare neasigurate cu enşpe lacate/fermoare/scaiuri. Eu in locul lor nu mai veneam in piata la Obor poate niciodata, dar ei, ce fac? Astazi se duc din nou in piata, sa-si cumpere un telefon. Nu nou, ca cica-i scump, mai bine unul de la baietii care se ocupa cu asa ceva. Gaseste un telefon dragut, Continue reading Telefonul de lemn de la Obor