In excursie la Galati

Azi urmează ca fetele mele (aflate în vacanță la țară la bunici) să facă o excursie la Galați (50 km de la casa bunicilor) singure. Nu singure, singure, dar fară noi și fără bunici. Pleacă cu niște vecini și-o prietenă cu mașina.

Eu sunt terminată, dar nu le-am spus, pentru că ele își doreau atât de mult să meargă (mai aproape de casa bunicilor e Brăila, pe care o cunosc, dar la Galați n-au mers niciodată) încât mi-am călcat pe inimă și le-am lăsat. Sper numai să treacă repede (pentru mine) ziua asta și să le știu întoarse cu bine la ai mei.

Bine, ele au mai fost în tot felul de excursii și tabere, dar parcă atunci n-am avut așa emoții ca acum. Voi ați avea curajul  inconștiența de a vă lăsa odrazlele să plece de acasă cu cineva pe care-l știi foarte responsabil, dar care totuși ți-e străin? Vă rog să-mi spuneți că ați face-o, asta măcar până diseară. Apoi îmi puteți spune adevărul. 😀

Din nou vineri

Urmează un sfârșit de săptămână plin, de data asta nu de muncă ci de evenimente intersesante, nu atât pentru noi cât mai ales pentru copilele mele.

Ieri am luat, în sfârșit, rochițele de dans de la croitorie (da, frate, altă croitorie, n-am avut timp să le facem noi :D) și azi are loc ultima repetiție ănaintea concursului de duminică. Primul lor concurs de dans. Știu nu trebuie să mă aștept la premii sau execuții de excepție, eu o să fiu mulțumite dacă le văd dansând. E clar că trebuie multă muncă pentru a ajunge sus.

Mâine, sâmbătă, vor avea o zi de excursie la Cascada Urlatoare. Vor merge acolo cu noua doamnă dirigintă, motiv pentru ei de a se cunoaște mai bine și de a descoperi împreună cea mai impresionantă cascadă de la noi din țară. Cred sincer că aceste căderi de ape este bine să le vezi când ești încă copil. Altfel îți rămâne întipărită în memorie Cascada Urlătoare, cu înălțimea ei de 15 m, la 13 ani (se putea și mai devreme) și altfel o percepi dacă o vezi prima dată la 40 ani.

Continue reading Din nou vineri

Excursia şi banii

E cineva care să nu fi fost măcar odată în excursiile cu colegii organizate în scoală? Doamne, ce bucurie era pe mine de fiecare dată când se ivea ocazia asta. Deşi mă plimbam şi cu ai mei prin tot felul de locuri, deşi mă lăsau, fară excepţie, în toate excursiile în care vroiam să merg, totuşi, de fiecare dată, înainte de plecare într-o excursie, aveam insomnii. 😀

Zilele trecute au venit fetele şi ne-au anunţat că ele se duc în excursie pe 12 mai şi că au nevoie de 20 lei ca să achite. M-am uitat nedumerită la ele şi le-am întrebat dacă ele au cerut cuiva voie pentru a merge în excursia asta. Hmm, nici vorbă. Fetele s-au înscris pe lista cu excursionişti, fără să ceară voie (ştiu că de obicei le lăsăm, dar asta nu-i o scuză).

Au venit desigur şi explicaţiile lor: “Ne-am bazat pe banii noştri şi ştiam că voi ne lăsaţi.” Hahah, hai să vă spun cam cum stă treaba cu “banii noştri”. Au ele un plic cu 100 de lei, pe care îl ţin de rezervă. Iniţial, banii aia au fost puşi acolo din alocaţia lor, dar de atunci şi până acum s-au cheltuit de mii de ori. De exemplu dacă trebuie să meargă la ziua unui prieten şi sunt anunţate din scurt, au banii ăia să poata lua repede cadouri. Dacă se cheltuiesc, atunci tati îi completează, şi de fiecare dată ele au plicul cu suta, cu care ne mai şantajează câteodată la cumparaturi când vor ceva şi eu nu-s de acord. Îmi spun să le iau, că-mi restituie ele banii din plicul lor. 😀

Continue reading Excursia şi banii