Asta e doar un fel de a spune, pentru că anul acesta nu mergem în Franța și pentru noi nici măcar n-a venit încă vacanța.  Totuși, fetele sunt în vacanță și săptămâna asta sunt plecate într-un Dance Camp  (tabără cu specific de dans, e traducerea pentru cei născuți înainte de anii ’80) la Rucăr Bran. Nu vă mai spun cât sunt de încântate că-s acolo, când vorbesc cu ele la telefon și-mi povestesc ce fac (au telefoanele maxim 1 oră pe zi), reușesc să le mai strecor și eu câte o întrebare, iar ieri am reușit să spun: Nu vă plictisiți? 

Nici o secundă, a fost răspunsul lui miss I, iar de miss S nici măcar n-am reușit să dau până aproape să se facă ora la care predau telefoanele. A avut ea alte treburi de rezolvat, mai urgente, decât să o sune pe maică-sa. În fine, mă bucur nespus pentru ele, sunt foarte încântate de cursurile de dans pe care le fac.

Acum că noi am rămas singuri, e tot degeaba, că lucrăm la fel ca și până acum de la 8,00 la 20,30 și parcă e mai mult de lucru ca niciodată. Ca de obicei tragem tare pentru a ne bucura de aproape 3 săptămâni de concediu în august. Numai că până atunci e cale lungă, avem pe lângă munca din atelier, de schimbat instalația termică în casă , de schimbat gresia în living și în bucătărie, de pus parchet în atelier, de retapițat canapeaua din living. Am retapițat deja canapeaua, mai exact Sorin singur a făcut-o, eu i-am confecționat două barete și i-am admirat munca. E foarte important să-ți admire cineva munca. Mai sunt de făcut doar câteva fețe de pernă, dar asta e ca și cum n-am avea nicio treabă.

Continue reading A venit vacanta cu trenul de Franta