Jurnal de consilier local – săptămâna 143

Am suferit de cald toată săptămâna, la modul că abia așteptam să ajung seara acasă să mă răcoresc. N-am fost deloc productivă, dar m-am asigurat că-mi îndeplinesc îndatoririle cât de bine pot. Am lucrat, am mâncat înghețată, am recitit legea partidelor politice, am băut multă apă, am primit o delegație de clienți din  străinătate pentru a pune la punct niște contracte viitoare, am mers pe jos prin caniculă, uneori pe la umbră, cel mai mult pe la soare, am citit bibliografii, dar și fantasy, m-am întâlnit cu colegii consilieri, am vorbit cu oameni din sector despre problemele lor si cum unele se pot rezolva, și altele nu, sau nu încă, am cumpărat de la reduceri, am făcut cea mai buna limonada din viața mea și aș putea continua așa 1000 de cuvinte, că deja aproape 200 sunt scrise.

După cum v-ați dat seama, nu am avut nici săptămâna asta ședință de Consiliu Local și sunt puține șanse să avem una săptămâna viitoare. La serviciu e ultima săptămână înainte de concediu, așa că tragem tare să trimitem un export vinerea viitoare, dar și să terminăm câteva comenzi interne.

Pe plan politic se pare că încet dar sigur, ne apropiem de ultimul an de mandat, un an de foc dacă mă întrebați pe mine, și percep săptămâna aceasta, care tocmai s-a încheiat, cumva ca pe ”liniștea de dinaintea furtunii”, nu știu de ce, dar așa am simțit-o eu. Nu mă aștept pentru următorul an doar la mișcări pe scena politică, ci și în rândurile electoratului. Electoratul acesta foarte hulit că pleacă acum pe fenta unui partid extremist, mai are timp să înțeleagă unde ne va duce asta. Și să își dorească mai mult de atât pentru țara pe care strigă cu toți plămânii c-o iubesc.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 143

Jurnal de consilier local- săptămâna 142

Tocmai am văzut prima conferința de presă a 9 roboți umanoizi și mi-e un pic greu să mă întorc la jurnalele mele. Da o să las aici conferința de presă, poate vă interesează.

Săptămâna asta atenția tuturor a fost pe ”Azilele groazei” și căldură. N-am avut nicio ședință, dar am avut câteva întâlniri cu specialiști în protecție socială pentru a întelege mai bine sistemul și nevoile lui. O să las mai jos câteva date, poate dincolo de emoții (vedeți, abia am văzut asta cu roboții și gata mă dezic de emoții) putem să vedem o parte din imaginea de ansamblu a sistemului social și felul în care funcționează el în România, că nu se știe când vom mai fi la fel de atenți la ce se întâmplă în domeniul acesta.

  • Deși auzim des că mulți bani merg anual către protecția socială, ea consumă în prezent 14% -16% din PIB (aici intra și pensiile sociale) față de media europeana care este de 28%. Dap, suntem cam la jumătate.
  • O protecția socială corectă înseamnă bunăstare în comunități. Nu înseamnă că iei de la bogați și să dai la săraci, ci că membrii comunității trăiesc în armonie și siguranță și există șanse mari ca măcar o parte din asistații sociali să poată deveni contribuabili la un moment dat.
  • Formarea continua de personal este o obligație. Este parte din standardul de calitate. Centrele sociale nu pot spune că n-au avut finanțare pentru pregătirea personalului, pentru că teoretic,  standardul de cost include și asta. Standardul de cost este suma primită pentru fiecare om aflat în grija sistemului de asistență socială. Într-adevăr, sumele acestea trebuie ajustate permanent, dar asta e doar o parte a problemei.
  • Aproape că nu exista personal calificat. Chiar și după terminarea facultății, personalul din asistență socială e slab calificat. Asta e o realitate europeană. Hai să vă spun ceva interesant. În Europa, cea mai mare nevoie de asistenți personali pentru persoane vârstnice o are Elveția. Care și plătește bine aceste servicii. Evident că puținii oameni calificați pe care îi avem, au vrut să meargă acolo. A fost nevoie ca între guvernul României și cel al Elveției să existe o înțelegere prin care îngrijitorii romani pot merge acolo 3 luni să lucreze cu forme legale, cu condiția ca 9 luni să lucreze în România în același domeniu.
  • De ce subfinanțarea sectorului este o parte din problemă? Nu doar din punct de vedere al personalului (care am stabilit deja că-i cel mai important și de acolo pleacă totul), dar și pentru că sistemul social urmează sistemul medical. De exemplu, un bătrân cu dizabilități stă în spital 5 zile și apoi, pentru îngrijire pe termen lung ajunge într-un centru. Aici în centru el practic are aceleași nevoi pe care le avea și la spital, ba chiar și de lucruri în plus. Nu e vorba doar despre spălat, schimbat și hrănit, ci de medicație, care continuă chiar dacă omul a părăsit spitalul, tratamentul trebuie cumpărat, administrat de personal calificat, urmărit, ajutat…, de aceea costurile ar trebui să fie în tandem cu cele de spitalizare.
  • Se ia în calcul personalul străin pentru îngrijirea bătrânilor, dar este o măsură foarte greu de implementat, chiar dacă ar veni personal calificat dintr-o altă țară, diferențele de cultură și de limbă fac măsura foarte greu de implementat. Nu imposibil, dar greu.
  • Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 142

Jurnal de consilier local – săptămâna 141

Am scris, cu foarte mulți ani în urmă, într-o revistă la care făceam un internship, un articol despre azilurile de bătrâni. Desigur, era vorba despre un vis de-al meu, ca atunci când voi ajunge la vârsta pensionării, să stau împreună cu prietenii de-o vârstă cu mine, într-un loc minunat, unde să ne simțim ca într-un fel de vacanță continuă la 4 stele. Asta e în continuare ceea ce îmi doresc pentru bătrânețea mea, doar că pot vedea acum situația din mai multe unghiuri.

Ca să stabilim de la început o chestie, există foarte mulți oameni care au nevoie să fie supravegheați și îngrijiți permanent. Asta este un fapt.  O discuție de maxim o oră cu cineva care se ocupă de fenomenul ăsta și-o vizită într-un centru de îngrijire, vă va lămuri și veți înțelege că avem nevoie în primul rând de multe resurse umane de calitate și apoi avem nevoie de resurse financiare, pentru a face față fenomenului.

Știu sigur că există în România, și chiar în București/Ilfov, locuri în care bătrânii stau unii cu alții și se simt bine. Sau măcar le e un pic mai bine decât să-și petreacă ultimii ani din viață singuri și neputincioși într-un apartament la etajul 8. Și mă refer exclusiv la cei care nu pe nimeni. Pentru cei care încă au familii, există și alte feluri de ajutor, de exemplu, tocmai a fost publicată în Monitorul Oficial legea propusă de colega mea, Oana Țoiu, acum doi ani (dap, atât durează în cazurile fericite să fie promulgată o lege propusă de USR). E vorba de legea prin care cei care doresc își pot acum suspenda contractul de muncă pe durata îngrijirii celor dragi și se pot dedica îngrijirii acestora angajându-se ca asistent personal pentru apropiații aflați în suferință, fie că vorbim de un părinte, un copil, un frate, o soră sau un partener de viața.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 141

Jurnal de consilier local – săptămâna 139

Îmi dau seama că atenția globală e pe alte subiecte zilele astea, dar nici evenimentele din Sectorul 3 nu-s de neglijat, păstrând proporția, evident. Și pentru că subiectul săptămânii a fost la noi programul ”Grădinița de vară”, numărul de locuri și  modalitatea de înscriere, zic să documentăm aici subiectul ca să avem la ce reveni anul viitor.

Anul trecut (2022)

HCL 222/23.06.2022– Se aprobă un buget de 3.000.000 lei și primăria propune 100 lei/zi pentru personalul participant la activitățile din cadrul programului. În urma amendamentelor venite de la consilieri, s-a aprobat 150 lei net/zi personal didactic, 200 lei net/zi la personal nedidacțic (știu că nu are logică, dar așa s-a aprobat) și 120 lei/zi pentru spălătorese și mecanici. și îngrijitori.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 139

Jurnal de consilier local- săptămâna 138

Două ședințe de Consiliu Local și-un Congres. 

Poate pentru unii se apropie vacanța, have fan (nu știu de ce tot aduc vorba de asta), la mine e încă departe, prin august cândva, până atunci am activitate din plin, atât pe plan personal, profesional, dar și politic, că despre asta mi-am propus să vorbesc cu precădere aici în acești 4 ani, și cum vă scriu eu la sfârșit de fiecare dată, au mai rămas 70 de săptămâni. 

Luni – am avut ședința de CL cu rectificarea bugetară. Vă spuneam că a avut Mihaela 8 amendamente, fiecare super-argumentat, dar niciunul nu a atins urechile vreunui consilier din gașca Negoiță. Rectificarea a fost votată exact așa cum a venit de la Primărie, totul perfect. Să cheltuim, fraților! I-am zis Soniei (fiica mea) că generația ei va avea de achitat o datorie a României care e astăzi 153 miliarde de euro. Asta le lăsăm moștenire copiilor noștri. Nepăsarea noastră naște găuri imense pe care copiii noștri vor fi obligați să le achite. Dar, deocamdată, să cheltuim!!!

Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 138

Jurnal de consilier local- săptămâna 136

Am început luni cu ședință de consiliu. O ședință în care s-a ales al doilea viceprimar al Sectorului 3. Am avut la început doi, dar la un moment-dat, anul trecut, viceprimarul de la PNL și-a dat demisia și după un an de negocieri intense, PNL a ”reușit” și a susținut azi alegerea unui viceprimar de la PSD. Partea cea mai rea este că au ales o persoană urmărită penal pentru fapte comise fix din postura de viceprimar al Sectorului 3 (dap, a mai avut un mandat), adică dintre toți consilieri lor, cel mai competent este un urmărit penal. Partea bună este că au ales o femeie, dar cum naiba facem noi, nația asta, că alegem în funcții publice de conducere fix femeile a căror reputație profesională nu le face cinste. Parcă zici că avem ceva cu femeile și nu vrem în niciun caz să aducem în față una și deșteaptă, și cinstită.

După alegerea asta, celelalte puncte de pe ordinea de zi au fost aprobate pe bandă rulantă, au trecut fântânile arteziene (în șase luni vor fi gata) și în Parcul Teilor și în IOR. Vă mai zic o dată, 6,2 milioane de euro. Dacă luăm în calcul că pe francezi, să construiască turnul Eiffel, i-a costat vreo 7,2 milioane de franci pe vremea aia, suntem și noi cu fântânile noastre în forma de lebede și umbreluțe colorate tot pe acolo. Ca să nu mai zic că guvernul francez a platit doar o mică parte din sumă, restul a fost susținută de investitori care au primit drept de folosință o vreme…mă rog, alt nivel de gândire.

Știu că a fost pentru cei mai mulți o săptămână scurtă de lucru și suntem acum în plin weekend prelungit, dar s-au mai întâmplat niște chestii, chiar dacă nu neapărat la nivelul sectorului nostru, despre care nu mă lasă inima să nu scriu. Bănuiți deja, e vorba de greva profesorilor. Măi, indiferent de câte greșeli or fi făcut și dascălii ăștia, că nu-s toți niște exemple, nu poți să ieși public tu, prim profesorul țării, ”regele educației” cum l-am văzut ridiculizat, pe bună dreptate, pe rețelele sociale și să te adresezi cuiva zicând: cum îndrăznești?!

Continue reading Jurnal de consilier local- săptămâna 136

Jurnal de consilier local – săptămâna 134

Se încheie azi săptămâna 134. O săptămână cu ședințe, cu aprobări de credite și premieri de copii geniali. Cu ploaie și soare, cu muncă și odihnă, cu plante care prind viață și cu copaci tăiați fără milă. Dar să o luăm pe rând. Mi-am făcut o cafea, sunt în curte la soare, pot începe.

Luni – Am început dimineață cu o ședință de comisie. Scurtă. Am avut de avizat patru proiecte la Comisia de cultură, culte, minorități, protecția copilului, protecție socială, muncă, sănătate și familie. Da, e o singură comisie. Mai târziu am avut o ședință la o scoală din sector și da, eu susțin greva profesorilor, e drept că situația nu e nici albă nici neagră în învățământ, dar mi se pare că-i problema cea mai importantă care trebuie rezolvată în țara asta. Din păcate cred că e aproape imposibil. Ca să înțelegeți, premierul special Nicolae Ciucă câștigă din pensia specială (18000 lei/lună)un pic mai mult decât 7 profesori debutanți (2400 lei/lună). PSD și PNL ne spun că nu au bani pentru a crește salariile celor care ne educă viitorul. Pentru pensii speciale au, pentru profesori și educație în general nu au. Colegii mei parlamentari USR au depus o lege și mai multe amendamente pentru a crește salariile profesorilor debutanți. PSD și PNL le-au respins pe toate. Și ca să înțelegeți cum stă treaba cu amendamentele, revenim în Sectorul 3 imediat.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 134

Jurnal de consilier local – săptămâna 129

Am început să scriu jurnalul sâmbătă seara. Fac foarte rar treaba asta, dar pentru că acum mai sunt câteva ore până să mergem la Înviere am zis să încerc. Am scris doar titlul și am pus o poză. Apoi am plecat.

Am ales o biserică mai îndepărtată și am făcut azi noapte 10000 de pași până am ajuns acolo și înapoi. Am încercat să mergem doar pe trotuare. Nu ne-a ieșit, dar nu deschid acum discuția asta.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 129

Jurnal de consilier local – săptămâna 128

Nu știu cum vă organizați voi timpul, dar eu am trei agende separate. Una pentru activitățile de serviciu, una pentru activitățile din consiliu și una personală. Dacă cea de serviciu stă la birou, celelalte două sunt mereu cu mine. Mai car zilnic laptopul, tableta si semnătura electronică (asta înseamnă o borsetă cu un adaptor, un cablu si-un stick), deci rucsacul nu-i niciodată ușor. Acum, mai nou, am și o geantă mică în el, un fel de portofel cu mai mult loc ca să nu fiu nevoită să intru la supermarket cu geanta mare după mine.

Oricum, ce voiam să spun, că pornisem de la agende, dacă n-am scris nimic de ceva vreme în agenda personală cred nu-i un lucru tocmai de laudă, deși la prima vedere aș zice: Nina, muncești, n-ai timp de viață personală, mulți oameni fac asta! Hmm, nu-i chiar așa că mersul ăsta într-o singură direcție fără a privi deloc în jur și mai ales către tine, nu poate duce la ceva bun pe termen lung. Revenim.

Săptămâna asta a fost din nou una fără ședință de consiliu local. Asta ar însemna că a fost mai puțină activitate, dar nu știu cum se face că eu până și azi răspund la mailuri primite de la cetățeni. Parcă a intrat toată lumea în lipsă de timp și trebuie să-și rezolve toate problemele acum până de sărbători. Și dacă unii oameni au probleme reale și urgente, pentru care eu una încerc să fac tot ce pot să se rezolve, îi învăț unde să scrie, unde să meargă, cum să completeze niște documente, cer ajutor atunci când nu știu ce să fac, sunt și foarte mulți cei care au probleme închipuite. Sau cel puțin așa mi se par mie. Inițial le răspundeam că nu îi ajuta, dar sunt mulți și nu se opresc, așa că unora le mai răspund, cât de diplomat pot, desigur. De exemplu, îmi scrie cineva că nu mai poate cu gălăgia din bloc, că plânge copilul vecinului de deasupra și de două ori pe noapte. Voi ce ați răspunde la asta? Îi pot zice să-și pună la culcare dopuri de urechi? E ok? Că efectiv asta îmi vine să-i zic.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 128

Jurnal de consilier local – săptămâna 126

Închei astăzi una dintre cele mai grele săptămâni de anul acesta. Știți momentele alea când ești la serviciu și te rogi să treacă orele mai repede să se termine programul și să ajungi acasă? Eu am fost săptămâna asta fix invers. Mă rugam să nu treacă timpul, aveam task-urile programate la minut și până târziu în noapte. Nu cred că aș mai rezista încă o săptămână în ritmul ăsta, dar știți și voi cum e, când crezi că nu mai poți, mai poți un pic.

Și pentru că a fost din nou o săptămână fără ședință în Consiliul Local, n-o să iau zilele la rând, o să vă spun doar câteva lucruri care s-au întâmplat săptămâna asta și pe care mi-ar plăcea să le știți.