Tag: blog

Multumiri

Scriu pe blogul ăsta de aproape 8 ani. Dacă aș fi făcut atunci un copil, ar fi terminat până azi cele trei grupe ale grădiniței, și-ar fi cunoscut și învățătoarea și colegii de școală, ar fi acum undeva prin clasa a II- a. Nu știu voi, dar eu cu blogul am încetat să mai număr anii prin 2013. Probabil că undeva după 5 ani te obișnuești cu gândul că nu te vei opri prea curând și nu mai numeri.

Ce voiam să zic, și m-am luat cu vorba, este faptul că zilele trecute am primit un mail de la o fată, Alexa, care a descoperit blogul ăsta din întâmplare și l-a citit pe tot într-o săptămână. Ca să vă faceți o idee despre cât e scris, sunt aici 1826 posturi. Și ca să nu ziceți că am ceva cu voi, vă spun și că voi ați lăsat de-a lungul timpului 19546 de comentarii. Adică facem un concurs cu premii când împlinim 20000 de comentarii, asta e clar.

Am mai primit de-a lungul vremii mailuri de la cititori și m-am emoționat de fiecare dată pentru că e mare lucru să poți mișca un om până-ntr-acolo încât să-și facă timp să-ți scrie ție, unui necunoscut, câteva cuvinte. Cuvinte frumoase.

Continue reading Multumiri

Facem sa fie bine

imagine blogDe azi scriu. De azi scriu. De azi scriu. De azi scriu….

Gata, cred că am înțeles, de azi scriu.

Avem un început de decembrie confuz. Nu știu exact cum vor fi sărbătorile astea și n-am nicio idee despre ce vom face de Revelion. În jur nimic nu-i sigur. Poate nici nu-i bine să fie. Poate nu trebuie să așteptăm nimic. Poate e nevoie să trăim fiecare zi, pentru că, nu-i așa, viața e grea, dar trece. 

Continue reading Facem sa fie bine

Să incepem să scriem, zic!

S-au întâmplat foarte multe lucruri în ultima vreme însă nu prea îmi mai vine să vi le spun. Poate și pentru că nici voi nu sunteți prea vorbăreți cu mine. Sau poate că mă bazez prea mult pe memoria mea care dă semne de reîmprospătare. De exemplu mi-am uitat husa de la telefonul mobil pe butoiul cu vin din cămară (da frate, am un butoi cu vin roșu acolo) și atunci când am avut nevoie de ea mi-am amintit exact unde am lăsat-o.

Despre ce vorbeam? A, despre ce-am mai făcut, sau mai bine zis despre ce n-am făcut. Am de scris vreo 4-5 recenzii de cărți, unele excelente, altele nu prea pe gustul meu, iar anul ăsta m-am hotărât să zic lucrurilor pe nume mai abitir decât altă dată.

Mi se pare că a trecut atât de mult timp de când n-am mai scris și pentru că între timp fetele mele care anul acesta împlinesc 14 ani, au ghete cu toc, cumpărate din banii lor. Aproape. Acum îmi dau seama că în octombrie anul ăsta vor avea cărți de identitate, iar când am început eu blogul, acum aproape 5 ani erau în clasa a III- a. Altă școală, alte vremuri…

Continue reading Să incepem să scriem, zic!

Nu mai am răbdare

Sunt ca fetele care-și cumpără rochie pentru nuntă și apoi abia așteaptă nunta ca să-și îmbrace rochia. Nu mă refer la mirese, ele intră în altă categorie, ele ar trebui să aștepte nunta din alte considerente. Deviez.

Abia aștept să trec blogul pe noul hosting. Știți de ce? În primul rând ca să termin cu tot tămbălăul ăsta cu: ia domeniu, dă-mi domeniu, ia arhiva, dă-mi arhiva, unde-i arhiva…, dar nu numai de asta aștept.

Odată cu noua casă, toane.ro va avea și o temă nouă și frumoasă (tare-mi mai plac când sunt noi, temele pe care le aleg 🙂 ) pe care abia aștept să v-o arăt. Vă spun doar că-i colorată, jucăușă cu tematică, cum altfel, mai ales că sunt aproape un croitor cu ștate vechi. Ok, abia dacă știu să trag un tighel drept, dar am făcut ieri niște sacoșe, pe care vreau să le dau cadou clienților, foarte, foarte frumoase. Și le-am făcut eu cu mâna mea de la început până la sfârșit.

Continue reading Nu mai am răbdare

Gata și tragerea la sorți

Am zis s-o fac mai personal așa, ca să nu zic băbește. Am făcut bilețele cu numele participanților, le-am pus într-un bol  și am extras. Iaca și câștigătorii, ca să nu ziceți că e făcătură:

Mulțumesc tuturor pentru participare și felicitări câștigătorilor! Veți primi azi mâine câte un mail de la mine și luni cărțile vor pleca spre voi. Vă mai aștept și altă dată la concursuri pe toane.

Micile bucurii ale vieții

Fericirea nu cade din cer decât foarte rar și numai pentru cei mai norocoși, noi restul trebuie s-o construim muncitorește și să ne mulțumim cu micile bucurii pe care viata ni le oferă sau de care noi ne îngrijim să avem parte.

Exista multe, mult prea multe, lucruri pe care le facem pentru ca așa trebuie și puține, mult prea puține, sunt cele care ne fac viața frumoasă, ne bucură de fiecare dată când avem timp de ele (timpul ăsta îmi mănâncă mie zilele). Așadar, care-s pentru voi momentele de maxima satisfacție sufletească, acelea pe care le așteptați mult și dureaza de obicei prea puțin? M-am gândit, evident, și care-s ale mele și avem așa:

Cafeaua de dimineață

Continue reading Micile bucurii ale vieții

Trei ani de blogăreală

În 3 august 2008 scriam primul post pe blog. Au trecut de atunci 3 ani frumoși în care am crescut (vedeți, nu zic am îmbătrânit) odată cu blogosfera, am văzut și uneori făcut lucruri faine, am cunoscut oameni și cel mai important: am scris. Nu mult și bine, nu mult și prost, ci așa cum am crezut eu de cuviință, așa cum am putut și așa cum s-au întâmplat lucrurile.

Pentru cei care nu știu, eu am început blogul ăsta pentru că începea să mă lase memoria, și cu toate că criserb îmi amintea în fiecare zi la 11 să iau pastila de Memoplus, am zis că-i bine să rămână undeva, într-un colțișor de net, cele mai faine lucruri care mi se întâmplă, că poate eu nu voi mai fi în stare să le povestesc nepoților. Pentru că timpul trece (uite cum au trecut ăștia 3 ani) și ne trezim că vine vremea să stingem lumina și că toată averea noastră sunt amintirile.

S-au întâmplat multe în anii ăștia, iar eu am învățat că netul nu-i plin numai cu prostii cum spun babele de la mine de pe stradă, că oamenii nu sunt toți răi,dar și că apele nu sunt toate limpezi, iar cărările șerpuite sunt multe.

Continue reading Trei ani de blogăreală

Ținută de blogger

Ok, pentru ținuta asta ne trebuie un blogger care cîștigă ceva bani, și nu neapărat din  scris. Și da, poate să fie fată. 😀

Să zicem că ți-ai început activitatea pe blog de ceva vreme, iar acum a venit timpul să-ți întâlnești partenerii de blogăeală și altfel decât virtual. Fie că te vei întâlni cu ei la un celebru twittmeet, fie că mergeți la o conferință pe teme de online, tu te simți ca înainte de prima întâlnire cu băiatul acela care-ți plăcea în liceu, chit că de data asta nu ți s-au aprins călcâiele.

Ei bine, dacă te vei afla în situația asta, ar trebui să-ți pui problema așa: “Tu, dar ar trebui să arăt bine, prima impresie contează și nu se știe ce prostii voi spune pe acolo de emoție, măcar să fiu îmbrăcată mișto”.

Continue reading Ținută de blogger

Trei minute

Atat dureaza in medie sa citesti un post (eventual si comentariile) de pe blog. Orice blog.

Chiar nu conteaza daca scrie un actor, un fotbalist, un scriitor sau o femeie cu toane. Sunt trei minute. Ele ne vor evoca peste ani starea, gandurile, frustrarile, bucuriile, sufletul, prietenii, viata. Regasesti intr-un blog in medie trei minute din viata celui care scrie, in fiecare zi. Indiferent ca scrie de Basescu, de fotbal, de politie, despre el si ai lui.

Nu scriu decat de doi ani, dar chiar si asa, daca recitesc ceva din urma, ma apuca nostalgia si ma gandesc la cum era viata mea atunci, ce s-a schimbat, cum au crescut copiii, ce-am facut intre timp, ce m-a preocupat… Sunt multe.

Continue reading Trei minute

Dacă nu eşti abonat la toane, acum e momentul

În stânga sus vedeţi ca şi mine un contor cu numarul de cititori abonaţi la blog.  Când scriu acum sunt 6, dar s-ar putea să mai scadă până public, aşa că vedeţi un numar mic. Infim chiar. 🙁

Ok, nu-i numarul celor care vin aici zilnic pe diverse cai (sunteti in medie câteva sute), dar nu asta vreau să spun. Vreau să vă întreb pe voi, cei care citiţi asta, dacă sunteţi sau nu abonaţi la blog.  Cu alte cuvinte, aş vrea să ştiu dacă voi sunteţi anunţaţi cumva că a aparut ceva nou aici. Vreau să ştiu asta, ca să-mi dau seama cam cum funcţionează counterul ăsta. Cunosc eu personal vreo 20 de oameni care au blogul în reader.

Vedeţi voi cum stă treaba… Dacă îmi apăreau 350 de cititori şi eu ştiam că-s vreo 389, să zicem, nu aveam cum să-l verific, dar aşa, la şase e floare la ureche. Poate are dreptate şi mă înşel eu, corectaţi-mă dacă greşesc, poate altceva vrea să spună cu numarul asta de 6 readers, dar eu aşa înţeleg.  Îs curioasă dacă se miscă.

Continue reading Dacă nu eşti abonat la toane, acum e momentul