La 14 ani credeam că dacă ai 28 de ani ești trecut. Nu chiar bătrân, dar trecut. La 18 ani credeam că dacă ai 40 de ani ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul. Un pic mai târziu, eram sigură că bătrânețea vine la 50 de ani. La 30 de ani i-am zis unei doamne de 60 că e babă. Nu i-am spus asta ei în față, dar am povestit cuiva despre ea și mi-a scăpat un ”era o babă acolo”. Acum cred că babele au 80 de ani și cam tot atunci începe bătrânețea.
Mi-am amintit de asta ieri când am văzut filmulețul ăsta pe facebook:
Așa-i că nimeni nu-i bătrân?
(Visited 313 times, 1 visits today)
Deocamdata nu stiu..Anul asta schimb prefixul ( fac 30 ) si incep sa cred ca nu-i de gluma asta cu imbatranirea. Ma uit la parintii mei si imi dai seama ca trece timpul..Si totodata imi dau seama ca nu par chiar asa de batrani si ca inca suntem bine 🙂