Săptămâna trecută n-am prea scris, ați înțeles voi de ce, a fost treabă multă pe celălalt front de lucru. Faptul că scriu acum nu înseamnă că am terminat cu lucrul, ci din contră, ne așteaptă o săptămână extrem de grea, în care pe lângă faptul că avem de terminat ultimele comenzi pe anul acesta, va trebui să ne descurcăm fără mașină.
Dap, n-avem mașină vreme de vreo 7 zile și sincer în clipa asta nu am idee cum ne vom descurca, probabil vom merge mult cu taxiul, dar lucrurile sunt un pic mai complicate de atât, nu insist, vedem la sfârșit ce va ieși.
N-am uitat de filmuletul promis, sper din suflet să existe unul luna asta, deocamdată mă joc cu tipurile de fimări, am învățat câteva lucruri și-am râs mult la clipurile trase de probă. Nu-mi iese nicicum, dar e de râs.
E ultima săptămână de școală a fetelor pe anul ăsta, numai că în loc să ne bucurăm, ne cam uităm cu groază la viitor, se apropie examenele și niste alegeri care probabil le vor schimba viețile. Ele deocamdata nu se gândesc decât la petrecerea de sfârșit de an. Școlar.
În weekendul care tocmai a trecut am fost la Brăila la ai mei și-am tăiat porcul. Am mâncat aproape tot șoriciul și nu, nu mi-a fost rău. Știu că multă lume zice că nu mănîncă șorici, că n-ar putea (inclusiv Sonia mea), dar mie îmi place și asta nu se va schimba. A fost ultima plimbare lungă cu mașina veche (nu-mi vine să cred că-i spun așa Accentului ce tocmai a plecat de la noi, avea abia 5 ani 🙁 și era într-o stare excelentă), mi-a fost foarte milă de ea s-o dăm, dar asta e, viața merge mai departe și noi odată cu ea. Cu viața.
Am pus titlul aceta postării ca să știți că sunt aici chiar dacă nu scriu, sunt aici chiar dacă nu răspund la comentarii, pur și simplu sunt aici. Să aveți o săptămână excelentă!
O sapatamana excelenta si voua! Stii tu.. lucrurile bune nu se fac usor, asa ca sa aveti spor si voie buna 🙂
Am avut o zi de luni de pomina, noroc ca s-a incheiat cum nu se poate mai bine.
Incepe o saptamana nebuna chiar si pentru cei care nu au altele mai grele in spate, care nu au comenzi de onorat si care ies rar din casa. Nici nu vreau sa imi imaginez cum e la voi acum si cat de obosita vei fi la final. Dar imi pot imagina usor fericirea pe care o vei simti atunci cand totul va fi gata. :))
Nici cititorii nu se vor mai inghesui pe bloguri, preocupati fiind de preagtirile pentru sarbatori, asa ca vor intelege tacerile noastre.
hehe, ce-mi place cum gandesti!
Da…si ce-i mai bun, acum urmeaza,la sfarsit! Va luati voi alta mai buna!Nu va faceti griji! 🙂
Spor in toate! O saptamana minunata si voua!
P.S. La multi ani, Marei ! Sa fie sanatosa! 🙂
Multumim mult, draga Mada!
Ix35 ul nostru are 3 ani si…iar eu inca ii zic masina noua 🙂 Nu am dat insa masina veche, prima mea masina un Logan albastru metalizat. Nu ma lasa inima. Inca sufar pentru fiecare zgarietura, dunga si ciobitura.