Ieri Sonia intră în casă mâncând o înghețată de 1 leu. Da, există.
O întreb de unde a avut bani pentru ea, fiindcă mai devreme îmi ceruse mie și nu-i dădusem. Trecem peste faptul că-s o mamă rea și revenim la înghețată.
Îmi spune foarte încântată că a găsit 2 lei pe stradă. A văzut apoi în depărtare un om, a alegat după el să-i dea banii și omul în semn de mulțumire i-a dat ei 1 leu.
Eu, stăpânindu-mi cu greu mândria de a avea un copil cinstit, îi spun: Foarte bine, frumos din partea ta să înapoiezi banii găsiți. Vezi, după faptă și răsplată, deși eu nu cred că aș fi luat recompensa asta.
Ea, mâncând tacticos din înghețată: În mod normal nici eu nu i-aș fi luat.
Mă uit la ea siderată și nu înțeleg de ce cazul de acum nu s-a încadrat la normal. Copilul mijește ochii și spune:
Sincer, cred că omul căruia i-am dat eu banii, nu era cel care-i pierduse.
Imi place cum gandeste! :-))
ce simpatic! o poveste… frateasca.
@Ioana- culmea e ca si mie imi place. 🙂
@Gabi- curat frateasca!
logica de fier! 😉
Citisem articolul pe telefon si nu am putut sa iti dau comment. Am citit articolul cu voce tare in familie si vreau sa iti spun ca timp de jum de ora nu ne-am putut opri din ras. Genial copilul!
@Marmotzica- hahah, daca ar sti ea ca-i de rasul nostru. :))