Căzătura

Acum trei ani, la începutul verii eram cu rolele prin Herăstrău. Toţi patru. După ce ne-am plimbat fo două ore la liber sau controlat, am mâncat îngheţată, am băut suc şi am admirat peisajul, ne îndreptam spre ieşire. Parc aglomerat, sâmbătă după amiază, caldură mare, veveriţe pe alei, noi fără griji, patinam haotic.

Maşina noastră era parcată undeva în pantă, la ieşirea din parc. Coboram panta lejer, când văd copilul Iulia trecând pe lângă mine într-o viteză ce mie mi s-a părut extrem de mare. Ţipa: “mamiiiii!”. Mintea mea bolnavă a procesat că ea are nevoie urgentă de ajutor şi vă daţi seama, fără să stau pe gânduri, am pornit după ea, tare de tot. În pantă. Credeam că nu se poate opri şi are nevoie de ajutor. 🙁

Am ajuns-o rapid, am smucit-o din mers şi am aruncat-o pe o bancă de pe marginea aleii, dupa care, în loc să mă concentrez să mă opresc şi eu, mi-am întors capul să văd dacă e ok copilul. Moment în care s-a întâmplat ceva la picioarele mele, rolele nu m-au mai ascultat şi fara prea lung preludiu, am văzut copacii învârtindu-se deasupra mea şi m-am prăbuşit brusc pe buci, ca să nu zic noadă şi apoi pe spate.

Sincer, nu cred că  m-aş mai fi ridicat de acolo fară targă, dacă n-ar fi venit spre mine un băiat, care mi-a dat mâna să mă ridic. De ruşine, am fost în stare să redevin biped, să-i mulţumesc omului pentru ajutor şi să urc dealul până la maşină (era parcată cam la jumătatea pantei) cu rolele în picioare.

Bineînţeles că  Iulia m-a întrebat de ce am aruncat-o pe bancă, că ea ţipa aşa de fericire, nu că nu mai putea să se oprească. 😀

Iniţial, m-am dat rotundă că n-am nimic, peste o ora eram la urgenţe la Floreasca şi deşi n-am avut nimic rupt sau mişcat, am avut dureri în zonă toată vara. Rău.

V-am povestit toate astea pentru că le-am revăzut “cu ochii minţii” azi dimineaţă, când am călcat strâmb pe scările din casă şi am căzut, cât sunt de lungă, de sus si pana jos, luând contact puternic cu fiecare treaptă. Acum nu-mi mai simt picioarele, palmele, dosul şi spatele. Sunt bine. Puţin ameţită, da’ bine.

(Visited 172 times, 1 visits today)
Tanti Jeni

Bre, Nino, măcar ți-a ieșit din prima, fără dublă. Lăsând gluma la o parte, leagă-te singură și du-te la un vraci, doftor, ceva. Hai că ai început bine anu! Trăiești din plin!

nina

@Surprize Kinder- bre, am in casa doi oameni in varsta care urca si coboara scarile alea de n-au treaba. Acum imi dau seama ca problemele sunt doar la cei de varsta mea. 🙁

Mihai Radovicescu

“Acum nu-mi mai simt picioarele, palmele, dosul şi spatele.” … asta numesti tu stare-de-bine ?? hmmm, oi zice tu ca nu te duci nici moarta, dar zic ca daca o sa continue faza cu amorteala sa te legi la ochi si sa te duci maica la docteur … nu te juca cu probleme astea … pot deveni mai grave decat crezi.
Dar sa revenim 🙂 la lucruri serioase: spor la desenat nuferi.

Alex

Si mama mai avea cazaturi de astea, mai grave chiar, cadea din picioare, nu de pe role :)). Imi zicea odata ca a cazut cand era insarcinata cu frate’meu ( probabil de asta e copchilu asa batut in cap). Ar trebui sa o intreb daca nu a cazut cand era insarcinata si cu mine. :))
In fine, ai grija de tine, am cazut si eu de pe role ( pe noada) si nu a fost placut deloc. Sunt niste lovituri destul de periculoase si nici nu iti dai seama cand nu mai poti sa iti misti picioarele 😀

Malve

Auuu. Ai grija ca la batranete o sa te plangi de dureri groaznice de spate. Eu ma plang de acum cu piciorul meu. Datorita cazaturilor pe noroi dupa ploaie si dupa ce am zburat pe scari mai ceva decat in lacul lebedelor, acum am mereu am dureri.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.