Poveşti de pe stradă

Ninge. De două zile vin la serviciu fără maşină. Dacă ieri am avut noroc şi mi-au venit şi autobuzul şi tramvaiul la fix, ca să spun aşa, nu acelaşi lucru îl pot spune despre ziua de azi. Şi ca totul să fie perfect, azi mi-am luat şi pantaloni trei-sferturi cu vedere la dres. 😀 A, am avut însă grijă de cap şi mi-am tras căciula în formă de prezervativ peste urechi. Nu, nu m-am costumat în nimic. 😀

În altă ordine de idei, în tramvai afli o grămadă de lucruri noi, abia acum îmi dau eu seama ce-am pierdut în toţi anii în care am făcut drumul asta, servici-acasă, singură în maşina.

Aseară, două doamne în vârstă, una cam la 75 de ani şi cealaltă mult mai tânără,  cca. 55, stăteau de vorbă. Nu mă acuzaţi că am tras cu urechea, erau în faţa mea şi vorbeau tare.

Una avusese un apartament la Obor, cu 4 camere, pe care l-a vandut prin ’95 şi cu banii obţinuţi i-a cumpărat baiatului un apartament cu 3 camere la Câmpina şi unul pentru ea şi soţ la Diham. Se plângea ca nu le mai ajung banii la copii, ca au facut împrumut la bancă să-şi schimbe maşina şi să-şi pună cabina de duş la baie. Acum plătesc 10 ani 1100 lei/luna, nora a rămas fără serviciu, dar cabina aia de baie cred că face toţi banii. 😀

Cealaltă spunea că ea i-a luat baiatului, care s-a căsătorit în urmă cu un an, o garsonieră foarte frumoasă, i-a mobilat-o modern şi a sperat ca tinerii să locuiască cel puţin, până se pun mai bine pe picioare, acolo. Da, dar ei, ăştia tinerii, nu vor să meargă la serviciu încă, că-s tineri. Au hotărât să locuiască cu socrii şi să închirieze garsoniera. Cu cei 300 de euro pe care îi încasează lunar pe chirie, tinerii noştri sunt mulţumiţi. Cu aşa tinere vlăstare ambiţioase avem toate şansele să prosperăm, noi ca naţiune, ca ţară zic.

Să revenim. Din vorbă în vorbă, doamnele  încep să vorbească despre locul din care vin ele fizic acum. Hahaa, cum de unde? De la sala de sport. De la gimnastică. Nu de la gimnastică medicală, cum am fost tentată să cred iniţial. Nu. De la erobic, mămică. Super tare. Asta mai în vârstă îi spunea celeilalte că ea şi-a luat azi şi un costum nou de aerobic, că cel vechi avea o culoare care o îmbătrânea. 😀

Strada este un izvor nesecat de poveşti.

(Visited 72 times, 1 visits today)
Ruxandra O.

Sportul este intotdeauna benefic. 😛
Traim vremuri grele si ratele la banci sunt aceleasi. Deh, si-au schimbat masina. Cine stie ce bijuterie or avea la poarta? Si dusul ala tre sa faca toti banii. Cabina, pardon.

Cat despre a 2-a doamna, se pare ca baiatu si nora sunt puturosi. Daca tot au unde sa stea, de ce nu pun osu la treaba? Asa poate realizeaza ceva si pe cont propriu.

Mie cand mi-o lua mama garsoniera? 😀

nina

@Ruxandra- Pe vremea cand mergeam eu la aerobic era o doamna cam la 60 de ani care lucra cot la cot cu noi. Eram tare incantata de ea. La doamnele astea de aseara, mai ales la cea mai in varsta care avea o caciula groasa pe cap, peste care isi trecuse un batic, numai de la aerobic nu ziceai ca vine. Da’ mie imi parea ciudat ca ea se plangea ca nu-i ajung banii si tocmai isi luase costum nou de gimnastica. Si inca pe ce motiv… 🙂

gazutza

Raducanu Gabrile are atatea afisari! In schimb are 260 de vizitatori unici pe zi aproximativ. Tine doar daca stii sa citesti datele din linkul lui sau nu. Dar asta e prostire pe fata… Cat de prosti ne crezi? Nu ca as face link exchange cu un necunoscut…

Alex

Foarte adevarat ce spui, am prin odata in autobuz un nene trotilat care se credea un fel de om enciclopedic. El putea sa fie si selectionerul nationalei (avand in vedere ca intamplarea era dupa meciu’ cu Franta de anu’ asta), si presedintele romaniei, si patron in locu’ lu Becali la Steaua, de preot nu stiu sa fi auzit ceva, si cam atat cred. Numa’ ca omul nu avusese noroc, cel putin din ce am inteles eu, si la un moment dat era greu sa intelegi ceva. Oricum, amuzant, foarte amuzant, dintr’un oarecare respect m’am abtinut sa nu rad in gura mare in mijlocu’ autobuzului.
In fine, daca ai noroc poti sa cunosti toata viata unui om daca esti pe langa el in autobuz. 😀

weigela

Si eu merg de cateva zile cu tramvaiul. E interesant. Azi cu nebunia asta de ninsoare a fost foarte aglomerat. Am observat insa ca oamenii sunt mai toleranti. Nu mai sunt atat de rai, se inghesuie sa faca loc la toata lumea si sunt foarte putini cei care vocifereaza. Sunt multe lucruri interesante de vazut si auzit printre oameni. Si e bine ca din cand in cand sa mai renuntam la masina proprie din dotare.

Sunt multe doamne in varsta care merg la aerobic si unde merg la sala. Baietii intr-una din seri chiar faceau glume: …ce-i mai aici? clubul pensionarelor?….. Insa sunt de admirat. As vrea sa ajung si eu la 60 de ani sa pot merge la sala, inot, schi….

weigela

Acum doi ani am intalnit pe partie la Predeal o doamna care schia si schia bine. Avea 75 de ani…..Si venea in fiecare weekend la schi din Bucuresti cu trenul si cu schiurile in spate…

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.