Covorul, cât e covorul?

Am fost luni cu soţul până undeva, nu spui unde, treabă serioasă.

La întoarcere văd la un magazin, expus în vitrină un covor. Erau mai multe expuse dar eu am văzut numai unul. Foarte mişto. Mi-au rămas ochii la el. Am deschis geamul la maşina (deci da, l-am văzut din trafic şi eram relativ departe de trotuar) am ieşit jumate pe geam şi am strigat la vânzătorul care era în faţa magazinului la o ţigară:

-Covorul, cât e covorul?

– x350 lei, zice el.

-Mulţumesc, zic în timp ce ridicam geamul şi trageam adânc aer în piept.

Îi plăcuse şi lui Sorin. Covorul, nu preţul. Mai discutăm pe drum una alta, mai băgam un “Mamă, cât de mişto era şi ce bine s-ar potrivi la noi”. Mda… Ajunsă acasă, făceam ce făceam, mă uitam aşa lung spre living şi mi-l închipuiam cum ar arăta cu covorul ăla. Vă spun, mi-a plăcut maxim. Maxim am spus!

Azi noapte, ce visez? Covorul. Îl luasem şi venisem cu el acasă. În vis. Numai că Sorin nu mă lăsa să-l pun, zicea că e foarte bun şi frumos covorul pe care îl avem şi că pe ăsta l-am luat să-l păstram, să-l punem când se strică ăsta pe care-l avem.  🙁 M-am trezit cu o ciudă pe Sorin…. I-am şi spus: “Măi să nu mă laşi tu pe mine să văd cum vine sufrageria cu covorul ăla nici măcar în vis?  Pfiii, ce om!” El se uită la mine ca la femei nebune şi nu zice nimic. Eu nu mă las. Îi dau din gura toata dimineaţa, cum că ce fericită eram că aveam covor, că mi-a tăiat tot cheful de viaţă şi tot aşa.

Acum, logic vorbind, aveam eu nevoie de covor nou? Aveam eu bani de covor nou? Aveam eu timp să mă duc să-mi iau covor nou? Era normal să mă duc şi să iau primul covor care mi-a plăcut din mers? E 29 decembrie o zi bună de cumpărat covoare?

Răspuns final: Nuuuuu!

Ilogic vorbind, ce-am facut?

Răspuns final: Daaaaaa. Am luat covorul. Si acum stau şi mă uit cum vine. E chiar mai frumos decât în vis, pentru că în vis nu l-am văzut aşezat la mine-n sufragerie. 😀

DSC_0209

Pe fapte bune-fapte rele  încheiem anul cu prima poveste începută ca o faptă extrem de rea şi sfârşită ca o faptă foarte bună, povestită de BigMama care având în vedere împrejurările, doreşte să rămână anonimă.  😀

(Visited 148 times, 1 visits today)
Geanina Codita

Când am început să citesc postarea mă întrebam ce are acel covor atât de special de a fost pomenit de n ori în postare şi în vis.

L-am văzut în final şi eu care nu sunt pro covoare spun că este un covor de vis şi îndrăznesc să întreb de unde l-ai achiziţionat.

Zile pline de iubire fiindcă ai covor…

Tanti Jeni

Ale naibii vise… avea dreptate nenea Froid cu pisico-analiza aia a lui… Gheorghe visează de vreo doo nopți că nu-i dau voie să-și ia un telefon HTC Hero… și azi e 30 decembrie… măăăă.. voi sunteți vorbiți!

nina

@Coana zoitzica- ceva de vis bre….

@Geanina- iti scriu pe mail a nu vreau sa le fac reclama gratuit. Plus ca nu vrem sa-si ia toata lumea, asa-i? 😀

@Tanti Jeni- Go Gheorghe, go!

@Ruxandra- Pai de, esti femeie, ce sa zic. 🙂

@Nicu- cand faci rost de lovele (am auzit ca ai sanse mari la loto de revelion) imi zici si te indrum. 🙂

@Malve- Sarut-mana!

Doro

Sigur ai mai auzit asta: mai bine mori de ciudă că ai încercat şi nu ţi-a plăcut, decât să te întrebi tot restul vieţi “cum ar fi fost să iau covorul ăla…”.
Final fericit şi covorul e fain rău 😀

viatanomada

e super covorul,Nina,imi place si culmea e ca ar arata bine si mine in casa,ar inveseli-o si as scapa de grija astiu care e alb(cin’ m-o fi pus maica ,cu asa gashca ce am …)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.